A fost conceput ca un proiect menit să promoveze tot ce ţine de acest popor slav în România şi iată că a venit vremea să îi scriu şi ultima pagină.
Sunt foarte fericită că în acest an, peste 16.000 de vizitatori unici au ajuns pe Jurnal de Polonia. E plăcut să mă gândesc că în medie 1330 de oameni/ lună au aflat de existenţa acestui proiect.
Au deschis în total aproape 34.000 de pagini cu un bounce rate de 56.76 % (se putea şi mai bine, dar şi mai rău).
Vizite noi au fost în procent de 71.94 %, adică 3 din 10 vizitatori s-au reîntors de-a lungul vremii ca să mai citească una alta despre Polonia. (statistici din Google Analytics)
Prietenul meu cel mai bun a fost şi sper că va mai fi Google, care mi-a adus cei mai mulţi vizitatori. Se pare că, deţinând singurul blog de gen despre Polonia în România, mi-a adus numai avantaje.
Pe locul 2, o medalie de argint pe care oricând o măsluiesc şi o fac de aur, îi aparţine agregatorului polimedia.us/fain. O surpriză foarte plăcută, o comunitate online în care m-am simţit ca la o cafenea hlizindu-mă cu prietenii. Multe click-uri cu 0 secunde timp petrecut pe pagină, dar din sute de vizitatori zilnic, unii rămâneau şi apoi reveneau constant. Asta a fost excelent pentru mine.
Dacă mă uit în top 50 de cuvinte cheie prin care oamenii au ajuns pe acest blog, pe primul loc nu se află ceva legat de această ţară, ci mai mult o curiozitate generală: “cine este cel mai puternic om din lume”. Deoarece am scris la un moment dat un articol în care dădeam cumva răspunsul acestei întrebări, de atunci se caută într-o veselie răspunsul acestei întrebări. Nu mă aşteptam, dar mari sunt posibilităţile google-ului :)
Desigur, oamenii caută şi “pronunţie poloneză” “alfabet polonez” “despre polonia” “filme poloneze” “muzică poloneză” ”autocar românia polonia” ”cursuri poloneză” ”eu român ea poloneză” etc.
Însă cel mai mult îmi plac căutările trăsnite care nu au absolut nicio legătură cu profilul acestui blog. De exemplu: “vând maioneză”, “a se pupa”, “a da dovadă de om prezentabil”, “bancuri cu craniu şi crania” (wtf, există aşa ceva?), “cum să-i spun că îmi pare rău”, “din ce e compus pianul”, “dode e nume ţigănesc?” şi multe multe altele.
Jurnal de Polonia a fost cel mai intens proiect cultural pe care l-am desfăşurat până acum. Am legat prietenii cu români şi polonezi deopotrivă, am primit informaţii preţioase de la oameni mult mai în măsură să vorbească în anumite privinţe, am deschis un grup pe yahoo (http://groups.yahoo.com/group/desprepolonia/ ) în care fiecare întreabă sau recomandă diverse despre Polonia, trasee pentru călătorii, atracţii turistice etc., şi mai ales am adus în prim plan o ţară despre care se ştie mult prea puţin.
Chiar dacă nu voi mai scrie nimic aici, ştiu că vor exista întotdeauna curioşi care mă pot contacta oricând pe e-mail sau, de ce nu, vor folosi grupul de pe Yahoo pentru a interacţiona şi cu alte persoane.
Sper că v-am trezit măcar puţin interesul şi că veţi vizita această Polonie frumoasă, voi cei care n-aţi făcut-o deja, ori poate că măcar v-au plăcut articolele mele pe care le-am scris numai din inimă, ca să vă împărtăşesc şi vouă ce am aflat eu de-a lungul timpului.
Nu uitaţi, site-ul Institutului Polonez de la Bucureşti afişează lunar un program al evenimentelor culturale din România şi Moldova. Vizitaţi-l cu încredere.
Şi iubiţi-vă tot cu încredere, mult şi fără frontiere :)
