20 oct. 2010

Ultima pagină



Acum exact un an scriam prima pagină a acestui jurnal personal despre Polonia.
A fost conceput ca un proiect menit să promoveze tot ce ţine de acest popor slav în România şi iată că a venit vremea să îi scriu şi ultima pagină.

Sunt foarte fericită că în acest an, peste 16.000 de vizitatori unici au ajuns pe Jurnal de Polonia. E plăcut să mă gândesc că în medie 1330 de oameni/ lună au aflat de existenţa acestui proiect.
Au deschis în total aproape 34.000 de pagini cu un bounce rate de 56.76 % (se putea şi mai bine, dar şi mai rău).
Vizite noi au fost în procent de 71.94 %, adică 3 din 10 vizitatori s-au reîntors de-a lungul vremii ca să mai citească una alta despre Polonia. (statistici din Google Analytics)

Prietenul meu cel mai bun a fost şi sper că va mai fi Google, care mi-a adus cei mai mulţi vizitatori. Se pare că, deţinând singurul blog de gen despre Polonia în România, mi-a adus numai avantaje.
Pe locul 2, o medalie de argint pe care oricând o măsluiesc şi o fac de aur, îi aparţine agregatorului polimedia.us/fain. O surpriză foarte plăcută, o comunitate online în care m-am simţit ca la o cafenea hlizindu-mă cu prietenii. Multe click-uri cu 0 secunde timp petrecut pe pagină, dar din sute de vizitatori zilnic, unii rămâneau şi apoi reveneau constant. Asta a fost excelent pentru mine.

Dacă mă uit în top 50 de cuvinte cheie prin care oamenii au ajuns pe acest blog, pe primul loc nu se află ceva legat de această ţară, ci mai mult o curiozitate generală: “cine este cel mai puternic om din lume”. Deoarece am scris la un moment dat un articol în care dădeam cumva răspunsul acestei întrebări, de atunci se caută într-o veselie răspunsul acestei întrebări. Nu mă aşteptam, dar mari sunt posibilităţile google-ului :)

Desigur, oamenii caută şi “pronunţie poloneză” “alfabet polonez” “despre polonia” “filme poloneze” “muzică poloneză” ”autocar românia polonia” ”cursuri poloneză” ”eu român ea poloneză” etc.

Însă cel mai mult îmi plac căutările trăsnite care nu au absolut nicio legătură cu profilul acestui blog. De exemplu: “vând maioneză”, “a se pupa”, “a da dovadă de om prezentabil”, “bancuri cu craniu şi crania” (wtf, există aşa ceva?), “cum să-i spun că îmi pare rău”, “din ce e compus pianul”, “dode e nume ţigănesc?” şi multe multe altele.


Jurnal de Polonia
a fost cel mai intens proiect cultural pe care l-am desfăşurat până acum. Am legat prietenii cu români şi polonezi deopotrivă, am primit informaţii preţioase de la oameni mult mai în măsură să vorbească în anumite privinţe, am deschis un grup pe yahoo (http://groups.yahoo.com/group/desprepolonia/ ) în care fiecare întreabă sau recomandă diverse despre Polonia, trasee pentru călătorii, atracţii turistice etc., şi mai ales am adus în prim plan o ţară despre care se ştie mult prea puţin.

Chiar dacă nu voi mai scrie nimic aici, ştiu că vor exista întotdeauna curioşi care mă pot contacta oricând pe e-mail sau, de ce nu, vor folosi grupul de pe Yahoo pentru a interacţiona şi cu alte persoane.
Sper că v-am trezit măcar puţin interesul şi că veţi vizita această Polonie frumoasă, voi cei care n-aţi făcut-o deja, ori poate că măcar v-au plăcut articolele mele pe care le-am scris numai din inimă, ca să vă împărtăşesc şi vouă ce am aflat eu de-a lungul timpului.

Nu uitaţi, site-ul Institutului Polonez de la Bucureşti afişează lunar un program al evenimentelor culturale din România şi Moldova. Vizitaţi-l cu încredere.

Şi iubiţi-vă tot cu încredere, mult şi fără frontiere :)

18 oct. 2010

Zilele Filmului Polonez la Bucureşti- ediţia 2010



Institutul Polonez a organizat anul trecut la Bucureşti Zilele Filmului Polonez între 22 şi 28 octombrie. Anul acesta însă, oamenii s-au decis destul de târziu şi au destul de puţine informaţii consistente.

Însă vă pot spune sigur că evenimentul se va desfăşura zilnic în perioada 17-21 noiembrie, ca şi anul trecut (vedeţi AICI mai multe informaţii), în ograda bunului prieten al polonezilor, Cinematograful Eforie :)

Filmele vor rula începând cu ora 19:00 şi vor fi, aşa cum ne-au obişnuit deja organizatorii, dintre cele mai noi (2008- 2010).

Din păcate nu am nici eu, nici IP mai multe informaţii, însă am primit o promisiune că în curând se va afişa pe site-ul lor oficial, www.culturapoloneza.ro, programul complet al Zilelor Filmului Polonez.

Ochii în patru aşadar, e un eveniment alunecos, dar şi când îl prindem... :D



Update: tocmai ce am zărit pe blogul Institutului Polonez şi programul filmelor. Intraţi şi vă informaţi :) : http://www.getyourip.ro/28/10/2010/zilele-filmului-polonez-in-romania-si-in-republica-moldova.html

12 oct. 2010

Te iubesc în poloneză etc etc



Am remarcat în statisticile mele de trafic că sunt mulţi oameni care caută pe google cum se spune in poloneză la „ce mai faci”, „te iubesc”, „mi-e dor de tine” etc.
Ştiu că nu le-am precizat în articole anterioare, aşa că de data asta voi satisface aceste mici curiozităţi :)
Şi cum ar fi să vi le scriu, fără ca voi să ştiţi a le citi! Voi pune în paranteză şi pronunţia în română, dar trebuie să înţelegeţi şi că alfabetul polonez deţine nişte diacritice destul de complicate, unele reproducându-se într-o notă nazală, deci mie îmi este destul de greu să scriu întocmai cum trebuie pronunţat, însă vă sfătuiesc să citiţi şi acest articol mai vechi, unde explic mai bine cum se pronunţă toate literele alfabetului polonez.

Da= Tak (tac)
Nu= Nie (nie)
Mulţumesc= Dziękuję (giencuie)
Mulţumesc foarte mult= Bardzo dziękuję (bardţo giencuie)
Mersi= Dzięki (gienchi)
Te rog= Proszę (proşeu)
Scuzaţi-mă= Przepraszam (pşepraşam)
Salut= Cześć (ceşci)
Hei!/ Hai noroc! (foarte familiar, recomandat numai între prieteni= Siema! (şiema)
Bună dimineaţa= Dzień dobry (gien dobrî)
Bună ziua= Dzień dobry (gien dobrî)
Bună seara= Dobry wieczór (dobrî vieciur)
Noapte bună= Dobranoc (dobranoţ)
La revedere= Do widzenia (do vidţenia)
Pe curând= Narazie (narajie)
Ce mai faci/ faceţi (respectuos)?= Jak się masz/ Jak się Pan(i) ma? (iac şie maş?/ Iac şie pan/i maş?)
Dar tu?= A ty? (a tî)
Nu vorbesc poloneză= Nie mówię po polsku (nie muvieu po polscu)
Nu înţeleg= Nie rozumiem (nie rozumiem)
Nu ştiu= Nie wiem (nie viem)
Vorbeşti engleză?= Mówisz po angielsku? (muviş po anghielscu)
Care e numele tău/ dumneavoastră?= Jak masz na imię/ Jak się Pan(i) nazywa (iac maş na imieu? Iac şieu pan/i nazîva?)
Numele meu este X= Nazywam się X (nazîvam şieu X)
Eu sunt X= Jestem X (iestem X)
Încântat/ă de cunoştinţă= Miło mi (miuo mi)
Bine= Dobrze (dobje)
Bun= Dobra (dobra)
Rău= Źle (jle)
Aşa şi-aşa= Tak sobie (tac sobie)
Informaţii turişti= Informacja Turystyczna (informaţia turîstîcina)
Cât costă asta?= Ile to kosztuje? (ile to coştuie)
Ce e asta?= Co to jest? (ţo to iest)
Ce?= Co? (ţo)
Poftim?= Sucham? (suham)
Unde?= Gdzie (ggie)
Cum?= Jak (iac)
Când?= Kiedy (chiedî)
Poftă bună= Smacznego (smacinego)
Noroc= Na zdrowie (na zdrovie)
Te iubesc= Kocham Cię (coham cie)
Mi-e dor de tine= Tęsknię za Tobą (teunscnieu za tobau)
Dă-mi un sărut= Daj buzi (dai buji)
Eu= Ja (ia)
Tu= Ty (tî)
El= On (on)
Ea= Ona (ona)
Noi= My (mî)
Voi= Vy (vî)
Ei= Oni (oni)
Ele= One (one)

Eu ştiu că oamenii sunt predispuşi întâi să înveţe înjurături în altă limbă, dar eu nu le voi scrie aici.
Însă vă pot spune că sunt cel puţin două cuvinte vulgare din limba română identice şi cu acelaşi înţeles în limba poloneză (deci atenţie la înjurături) şi cel puţin încă un cuvânt care în limba română este inofensiv, dar în poloneză înseamnă „fund”, cu sensul de popou, desigur. Este vorba despre prepoziţia „după”. De fapt, la ei este “dupa”, dar chiar şi aşa, stârneşte râsete dacă o folosiţi ;)

Uf… Uitam ceva destul de important…

LA MULŢI ANI! are cel puţin două variante:
Scurtă- Sto Lat! (O sută de ani!) Polonezii o folosesc la absolut orice ocazie, onomastică, botez, nuntă, tot felul de aniversări...)
Îngrozitor de lungă- Wszystkiego najlepszego z okazji urodzin! (Fşîstchiego nailepşego zî ocazii urodţin!). Mai contează ce înseamnă exact aceste cuvinte când voi deja ştiţi că le veţi ura o sută de ani? :)

8 oct. 2010

Stadioanele Poloniei între SF, realitate şi ghilotina UEFA



Nu mai este o noutate de mult că Polonia şi Ucraina vor găzdui în anul 2012 Campionatul European de Fotbal. Prima dată când se anunţa acest eveniment era în 18 aprilie 2007 de către preşedintele UEFA Michel Platini, în defavoarea altor candidaţi puternici, Italia şi Croaţia & Ungaria.

Polonezii fierb aproape de clocot de mai bine de doi ani, de când au început pregătirile pentru construirea, respectiv consolidarea stadioanelor. Platini supraveghează constant lucrările, el fiind însă mai drastic cu Ucraina, la adresa căreia având în urmă cu ceva timp o remarcă usturătoare: “Dacă nu va fi niciun stadion în Kiev, nu va fi niciun Euro în Ucraina.” Între timp, preşedintele UEFA s-a mai relaxat, declarând zilele trecute într-un interviu că este încrezător în timing-ul asumat de către ucrainieni.

4 oraşe au fost alese pentru a găzdui meciurile de fotbal: Warszawa (Varşovia), Gdańsk, Poznań şi Wrocław. De asemenea, din Ucraina sunt încă 4 oraşe : Kiev, Lviv, Dnipropetrovsk şi Donetsk.

Pentru finală a fost propus Kievul, datorită stadionului care a găzduit meciurile de fotbal din cadrul Jocurilor Olimpice de Vară din Rusia, 1980.

Polonia însă nu se poate supăra, ea având programată deschiderea Campionatului în Varşovia, la data de 8 iunie 2012.
Stadionul pe care va avea loc evenimentul nu este încă finalizat, iar UEFA pune presiuni uriaşe pentru terminarea lucrărilor până în iunie 2011, pentru a evita orice grijă suplimentară.
Construită pe fundaţia vechiului stadion naţional comunist, în apropierea râului Vistula din centrul Varşoviei, noua arenă va avea o capacitate de 55.000 de locuri şi urmează să îşi deschidă porţile în septembrie 2011, cu ocazia unui meci amical Polonia-Germania.

De altfel, oraşul Poznań tocmai a inaugurat pe 20 septembrie 2010, în cadrul unui concert Sting, prima arenă finalizată din cele anunţate pentru Campionat; are o capacitate de 43.000 de locuri şi este certificată cu cea mai înaltă clasă Elite.

Cât despre celelalte stadioane poloneze, vă invit să vedeţi în pozele de mai jos cum ar trebui să arate şi care este statusul lor actual. Dacă ar fi să aleg între cele 4 stadioane ale Poloniei, cred că Baltic Arena din Gdańsk va fi unul dintre cele mai frumoase stadioane din lume, el dorind să arate ca o ambră (răşină solidificată de zeci de milioane de ani, de culoarea focului, un fel de chihlimbar). Totuşi, Gdańsk este capitala mondială a ambrei, aici fiind şi cel mai mare muzeu din lume. Mi se pare o idee superbă şi după cum puteţi observa şi voi în filmuleţul de mai jos, va avea un mare impact vizual.

Dacă ajungeţi în Polonia în perioada Campionatului European de Fotbal, încercaţi să vă rezervaţi câteva zile înainte pentru un program turistic, deoarece toate cele 4 oraşe gazdă sunt foarte interesante. Doar nu degeaba şi-au depus candidatura pentru Capitala Culturală Europeană a anului 2016.

Varşovia (cam 3 milioane de locuitori) are atât un centru vechi foarte interesant, cât şi un centru nou futurist în care v-aţi putea simţi ca în Tokyo sau New York.
Gdańsk (în jur de 600.000 locuitori) este cel mai mare port la Marea Baltică şi aveţi mii de buticuri la alegere pentru a cumpăra tot felul de bijuterii şi obiecte ornate cu ambră, plus alte interese de care am mai vorbit pe acest blog.
Poznań (circa 550.000 de locuitori) este cel mai vechi oraş din Polonia în care 20 % din populaţie constă în studenţi, deci atmosfera este cât se poate de vie!
Wrocław (cam 640.000 de locuitori) este din punctul meu de vedere cel mai frumos oraş polonez, cu un centru vechi construit pe mai multe insule conectate cu peste 100 de poduri, cu o sumedenie de festivaluri de teatru şi muzică, dar mai ales cu o istorie pe care o afişează cu mândrie prin fiecare clădire ce ne iese în cale.

Deşi se ştie că suporterii polonezi sunt unii dintre cei mai agresivi din Europa, totuşi aceste manifestări sunt la nivel local (cei mai răi sunt din oraşul Łódź, foarte porniţi împotriva evreilor din alte oraşe) şi numai între galerii, neimplicând de obicei spectatorii, maşinile lor ori mijloacele de transport în comun. Plus că securitatea, mai ales la asemenea evenimente, este foarte strictă, astfel încât orice conflict se stinge destul de repede.

Iată şi programul UEFA 2012:

Noiembrie 2010: lansarea mascotei EURO
1 Martie 2011: punerea biletelor în vânzare
25, 26 şi 29 martie 2011: meciuri de calificare EURO
3, 4 şi 7 iunie 2011: meciuri de calificare EURO
2, 3 şi 6 septembrie 2011: meciuri de calificare EURO
7, 8 şi 11 octombrie 2011: meciuri de calificare EURO
11 şi 12 noiembrie 2011: play-off-uri EURO
15 noiembrie 2011: play-off-uri EURO
Decembrie 2011: extragerea finală la Kiev
8 iunie 2012: deschiderea EURO în Varşovia
1 iulie 2012: finala EURO în Kiev




http://www.youtube.com/watch?v=LsJStJku7O8















28 sept. 2010

Desprepolonia.ro, un domeniu de-a dreptul liber.



Că tot vorbeam în articolul anterior despre website-uri... M-am decis să eliberez din ograda proprie domeniul www.desprepolonia.ro.
E disponibil şi dispus să fie folosit corespunzător.
Scrieţi-mi pentru alte info pe adresa de e-mail specificată în profilul meu.

Aa, şi care-l vrea, păi să facă treabă cu el, că altfel nu-l dau nici de-a naibii!
:)

15 sept. 2010

Cea mai lungă adresă web din Polonia



Mi-am amintit zilele acestea despre cum Primăria Craiovei înfiinţa acum vreo două luni o instituţie nouă, BNUCRCARUAECDUBDUAD (Biroul de nomenclatură urbană, Certificate de Recenzie, Certificate Atestare, Registrul Unic de Atestare, Evidenţă Construcţii şi Documente de Urbanism, Banca de Date Urbană şi Avizare Documente).

Puteam să jur că suntem printre cei mai tâmpiţi oameni din lume, dar sigur nu şi singurii.
Iată că Polonia se poate mândri şi ea cu o "glumă" a autorităţilor.
Cel mai lung website (şi cel mai ilizibil, desigur) aparţine chiar Guvernului:

http://www.obwodnicapolnocnaaglomeracjitrojmiejskiej.pl

Care s-ar traduce cumva: http://www.grupulcelortreioraşenordice.pl, sau mai bine în engleză:
http://www.thetricityagglomerationnorthernbypass.pl.
Zic mai bine în engleză pentru că ele aşa se cheamă, The Tricity, şi reunesc oraşele Gdańsk, Gdynia şi Sopot, toate trei situate la Marea Baltică, în nordul Poloniei.
Aş putea intra acum în recomandări turistice, pentru că într-adevăr Tricity este un punct de neratat pe harta oricărui turist, dar vă las să practicaţi pronunţia poloneză :)

12 sept. 2010

De Zilele Bucureştiului, Chopin se face rocker. În Piaţa Constituţiei.



Iată că suntem iar în Zilele Bucureştiului, mai exact între 10 şi 20 septembrie 2010. Au trecut 551 de ani de la prima atestare documentară a acestui oraş, aşa că de ceva vreme încoace (mai exact de când ne străduim să amenajăm şi un centru vechi turistic, ca în alte capitale europene), sunt organizate diverse evenimente: concerte, concursuri, târguri tematice, expoziţii şi tot aşa.
Ce-i drept, zilele acestea sunt tare frumoase, Bucureştiul ridicându-se uşor uşor din cenuşiul în care se scufundase în ultimele decenii. Pot fi zăriţi clovni, mimi, cavaleri, prinţese, ofiţeri şi mai ales o grămadă de turişti străini. Asta îmi place, înseamnă că ceva se mişcă spre mai bine.

Anul acesta am identificat în programul Zilelor Bucureştiului un concert inedit de rock combinat cu muzica lui Fryderyk Chopin (compozitor polonez despre care am scris câte ceva mai demult aici), eveniment ce va avea loc sâmbăta aceasta, pe 18 septembrie, ora 21:00, în Piaţa Constituţiei.

Rock Loves Chopin este de fapt un proiect început în anul 2008, susţinut de orchestra Stołeczna Estrada care deja a uimit oameni din toată lumea (Paris, Chicago, Berlin, Cairo şi Shanghai sunt doar câteva din oraşele în care au poposit artiştii). Tematica o reprezintă îmbinarea armonioasă de rock clasic şi contemporan cu muzica pentru pian a marelui compozitor Chopin.

Pentru mai multă spectaculozitate, de obicei se recurge la un show cu artificii, iar la Bucureşti a fost deja anunţat un grup de 12 dansatori moderni, reuniţi sub numele “Folies Dance Company”.



Pentru cunoscători, vă mai scriu că vor fi interpretate, printre altele, următoarele piese: impresii pe teme de Chopin, Poloneză în la major op. 40 nr. 1, Preludiu în do minor op. 28 nr. 2, Studiu în mi major op. 10 nr. 3, Vals în la minor op. 34 nr. 2, Preludiu în la major op. 28 nr. 7, Vals în do diez minor op. 64 nr. 2, Preludiu op. 28 nr. 17, Studiu în do minor op. 10 nr. 12 - revoluţionar.

Vor concerta pe scena din Piaţa Constituţiei renumitul pianist polonez Leszek Możdżer precum şi Jacek Królik (nu mă pot abţine, królik înseamnă iepure, hi hi, ce nume drăguţ) – chitară, Ryszard Sygitowicz – chitară, Marek Raduli – chitară, Fusion Strings Quartet, Anna Serafińska – voce, Michał Jurkiewicz – clape, Łukasz Adamczyk – bas, Wojtek Fedkowicz – percuţie.

Cum UNESCO a anunţat că 2010 este “Anul Fryderyk Chopin” cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea compozitorului, proiectul "Rock Loves Chopin", înscris în calendarul Anului Chopin, este cu atât mai binevenit şi sprijinit în România de către Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Varşoviei, Institutul Polonez şi Centrul de Proiecte Culturale ArCub.

Dacă nu ştiti exact ce fel de muzică va fi, în caz că vreţi să luaţi cu voi şi copiii, iubitul/a sau părinţii, am pus mai jos două filmuleţe din cadrul unor concerte Stołeczna Estrada :)





http://www.youtube.com/watch?v=epv7kB80WlA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=FAcJzjTqZyM&feature=related

28 aug. 2010

Dekalog- diamantul neegalat al filmelor poloneze



De mult îmi stă pe vârful degetelor să vă recomand câteva filme poloneze care merită văzute cu orice preţ. Nu pentru că nu aş avea ce să recomand, ci pentru că mi-a fost greu să aleg dintre toate filmele care m-au impresionat până acum.
Dacă le-aş pune unele sub altele, doar le-aţi privi două secunde şi aţi trece peste ele, aşa că în acest articol voi încerca să vă cuceresc cu preferatul meu care sper că va deveni şi al vostru cât de curând.

Decalogul (Dekalog) este o serie de filme creată iniţial pentru televiziunea naţională poloneză, regizată de Krzysztof Kieślowski şi scrisă de acesta alături de Krzysztof Piesiewicz.
Seria constă în 10 filme a câte o oră, ele reprezentând cele 10 Porunci Dumnezeieşti.


Povestea Decalogului a început în anul 1989 şi a fost turnată timp de un an şi jumătate cu un buget mizer. Deşi ideea iniţială era ca fiecare episod să fie realizat de alt regizor, Kieślowski nu a putut rezista frumuseţii acestui proiect şi a sfârşit prin a le regiza pe toate zece.

Chiar dacă aflate sub mâna aceluiaşi maestru, aceste filme rămân independente în scenariu, imagine şi mesaj, ba chiar explorând posibilele înţelesuri ale Poruncilor.
Episoadele sunt pur şi simplu numerotate, fără a avea un nume; Kieślowski nu a ataşat doar o poruncă fiecărui episod, ci în unele cazuri chiar mai multe; de fapt, s-a dorit declanşarea unei dileme morale, nu explicarea sau promovarea Poruncilor (mai puţin episodul 5 care este destul de clar- Să nu ucizi).

Acţiunea, deşi diferită de la un film la altul, se desfăşoară în acelaşi cadru, într-un complex de blocuri comuniste din capitala Poloniei, Varşovia.
Actorii, dintre cei mai cunoscuţi la acea vreme şi în zilele noastre, au apariţii unice cu excepţia lui Artur Barciś, un tânăr blond care nu are nicio intervenţie în desfăşurarea acţiunii, însă pare a fi un fel de Creator din umbră care leagă totul. Întotdeauna el apare în diferite ipostaze: în primul episod este un vagabond care se încălzeşte lângă un foc, în al doilea este un infirmier la spital, apoi vatmanul unui tramvai şi tot aşa.

Din cele zece opere, două (episoadele 5 și 6) au fost alese ulterior spre realizarea unor lung-metraje pentru cinema. Ele pot fi găsite în forma editată, mai lungă cu aproape 30 de minute, sub numele “A short film about love” (Krótki film o miłosci) şi “A short film about Killing” (Krótki film o zabijaniu). Ambele sunt foarte bune. Mi-ar fi plăcut să văd toate episoadele Decalogului mai lungi de o oră, însă uneori mai puţin înseamnă mai mult. Sau cel puţin aşa se zice :)

Poate vă întrebaţi de ce am ales tocmai Dekalog din sutele de filme poloneze de excepţie. De fapt, am cel puţin un Top 10 în minte şi suflet, însă această serie a fost pentru mine ca o dragoste la prima vedere, primul contact conştient cu un film polonez. M-a marcat ingeniozitatea regizorului, şi după cum puteţi vedea cu ochii voştri pe cel mai apreciat site de profil, imdb.com, nu numai pe mine. Dekalog a strâns de-a lungul vremii o notă impresionantă din partea utilizatorilor, 9.2. Ca să nu mai vorbim despre premiile naţionale şi internaţionale de la diferite evenimente.

Apoi apreciez munca lui Krzysztof Kieślowski, unul dintre cei mai mari regizori polonezi (alături de Andrzej  Wajda cu înfiorătorul „Katyn” ori istoricul „Pan Tadeusz” și Roman Polanski cu... multe, tare multe filme bune).
De-a lungul vieţii a reuşit performanţa de a fi dublu nominalizat la premiile Oscar şi la BAFTA, Ursul de Aur, Golden Palm, Cesar, European Film Award, Leul de Aur ş.a. A şi câştigat multe dintre ele, doar ca variante de argint, însă ce mai contează. Munca lui a rămas pentru totdeauna în istorie prin trei capodopere recunoscute la nivel internaţional: ”Dekalog”, ”La double vie de Veronique” şi seria „Three Colors: Red, White, Blue” (alte două recomandări din topul acela al meu). S-a stins cam devreme, în 1996, la 55 de ani, în urma unei operaţii la inimă pe care a suferit-o într-un spital din Varşovia. Cu 18 luni înainte de moarte îşi anunţase retragerea la ţară ca să fumeze şi să citească literatură. S-a descoperit ulterior că lucra la o nouă trilogie: Raiul, Iadul şi Purgatoriul. A apucat să termine doar Raiul care a şi fost filmat de Tom Tykwer în anul 2002.

Ca un prim bonus la aceste recomandări, vă sfătuiesc să căutaţi în toate felurile posibile un scurt metraj de 15 minute al lui Kieślowski, care se cheamă Talking Heads (Gadające głowy). Pentru anul realizării, 1980, consider acest film documentar unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-au văzut vreodată ochii. Nu are rost să vi-l descriu pentru că i-aş ştirbi geniul.

Ca un al doilea bonus, iată mai jos cele 10 Porunci Dumnezeieşti, în varianta catolică, foarte puţin diferită de cea ortodoxă (cel puţin din punctul meu de vedere):

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine
2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert
3. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte
4. Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta
5. Să nu ucizi
6. Să nu preacurveşti
7. Să nu furi
8. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău
9. Să nu pofteşti la nevasta aproapelui tău
10. Să nu râvneşti la casa aproapelui tău, nici la roaba sau robul lui, nici la bunurile lui, nici la nimic ce este al aproapelui tău.

Nu mă întrebaţi de unde puteţi face rost de aceste filme pentru că nu vă pot împinge spre păcate internautice, însă vă pot ura succes în căutarea DVD-urilor originale, să urmăriți programul TVR pentru că uneori le difuzează sau vă sfătuiesc să le solicitaţi direct polonezilor pe care îi cunoaşteţi ori instituţiilor culturale din ţara noastră. Orice, numai nu renunţaţi până nu găsiţi filmele. Într-o viaţă de om, Decalogul şi Capetele Vorbitoare (Talking Heads) merită cel puţin o vizionare.

14 aug. 2010

Votca, motiv de veşnică dispută între polonezi şi ruşi



Cine a inventat votca? Probabil mulţi dintre voi cred că ruşii. Dar este această afirmaţie adevarată? Nu e cumva doar propagandă rusească?
Ce ziceţi de Polonia, unul dintre cei mai mari producători de votcă din lume?

Dacă aveţi această curiozitate, dedicaţi-vă 33 de minute filmului de mai jos. Veţi fi surprinşi să aflaţi cât de serios este acest subiect în Polonia şi Rusia şi de altfel cât de înclinată stă balanţa spre Polonia în privinţa originii votcii.
Este vorba despre un documentar (în engleză, fără subtitrări) realizat de televiziunea americană VBS în care se vorbeşte nu doar de votcă, ci şi de comunism şi istoria acestor două ţări.

Că tot veni vorba… în limba română corect este cuvântul Votcă, dar în vorbirea uzuală se foloseşte Vodcă, cu litera D. Până la urmă, ar avea mai mult sens aşa, având în vedere că în rusă se spune Vodka, totuşi… în poloneză se scrie Wódka şi se citeşte vutca.
Oare pentru Academia Română, autoarea “Dicţionarului Explicativ al Limbii Române”, care a fost sursa de inspiraţie? Sau ştiau deja membrii Academiei numele câştigătorului acestui război? :)



http://www.vbs.tv/watch/the-vice-guide-to-travel/wodka-wars

31 iul. 2010

De ce este Turul Poloniei la ciclism mândria ţării



Mâine, 1 august, va începe Turul Poloniei la Ciclism transmis de postul TV Eurosport în 59 de ţări. Desfăşurat pe parcursul a 7 zile şi cu o istorie de mai bine de 80 de ani, este cel mai important eveniment sportiv din această ţară.

Totul a pornit în anul 1928, sub numele de “Alergând în jurul Poloniei”, tur la care au participat 71 de concurenţi.
Până în 1952, cursa a fost organizată sporadic, dar după acest an ea a devenit una anuală, întotdeauna sub statut de cursă pentru amatori.

Începând cu anul 1993, Turul Poloniei (Wyścig Dookoła Polski) a devenit profesionist o dată cu preluarea organizării evenimentului de către fostul ciclist polonez Czesław Lang, el fiind numit în acel an directorul TdP (prescurtarea de la Tour de Pologne); acest turneu îi datorează apartenenţa la Uniunea Cliclistă Internaţională (UCI) ProTour din anul 2005 şi la calendarul UCI World Ranking din 2009.
Desigur că până prin 1993 participarea era majoritar poloneză, deci şi câştigătorii au fost cu foarte mici excepţii, numai ciclişti polonezi.

Anul acesta Turul Poloniei totalizează 1256 km de trasee fragmentate, începând din centrul Poloniei până în sud. Să zicem că nu e chiar un tur de Polonie, dar la cât de mare este această ţară, nici nu mă aşteptam să se poată pedala peste tot.
Unii zic că, fiind un tur de categoria 2 HC (desfăşurat în mai multe zile), poate fi comparat chiar cu Giro D’Italia sau Tour de France. Eu, nepricepându-mă, mă abţin :)

Startul se va da în micuţul oraş central Sochaczew, de aici până la capitala Varşovia fiind numai 175 km.
În zilele următoare, sportivii vor traversa atât ţinuturi de vis, cu păduri şi pârâuri, cât şi oraşe istorice ale Poloniei, precum Katowice sau Oświęcim (denumirea poloneză a Auschwitz-ului de care ştim cu toţii).

Finişul cursei va fi trecut în Cracovia, unul dintre cele mai vechi oraşe din Polonia, al cărui centru istoric este încă din anul 1978 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

În programul Eurosport şi Eurosport 2 România, transmisiunile în direct încep de luni, de pe 2 august, ora 17:45, continuând să fie difuzate imagini zilnic, în fiecare după-masă şi seară.

22 iul. 2010

Facultăţile din Polonia fac Lip Dub la greu



Nu ştiu dacă aţi mai auzit de Lip Dub, dar eu vă dezvălui o definiţie proprie, ca să mă înţelegeţi pentru ce vreau să vă arăt în acest articol.
Lip Dub este un mod de prezentare cu părţi audio şi video diferite, dar sincronizate pentru obţinerea rezultatului dorit.
Adică... avem un filmuleţ cu Tom şi Jerry peste care se aud doi rapperi care îşi înjură mamele. Buzele personajelor se mişcă aproape în acelaşi timp cu ce auzim, aşa că efectul este genial. Sigur aţi văzut măcar o dată ceva de genul.

Acest Lip Dub este folosit în general pentru a aduce un plus de umor în ceva ce vrem să arătăm celor din jur. Aşa cum fac mai nou studenţii pentru a-şi prezenta universităţile prin care se învârt :)
Fenomenul acesta este de mult practicat pe-afară. În România abia anul acesta am văzut ceva la o facultate din Braşov (http://www.youtube.com/watch?v=MOO9WheDAzM ). Dacă ştiţi voi şi altele, vă aştept în caseta de comentarii.

În Polonia, Lip Dub-ul este apropiat mai degrabă de teatru şi film. Te uiţi la o prezentare de-a lor şi ai senzaţia că e ceva făcut de nişte adevăraţi profesionişti.
Vă las pe voi să urmăriţi două prezentări şi să îmi spuneţi dacă v-au plăcut:

Universitatea Cardinal Stefan Wyszyński este una dintre cele mai tinere universităţi din Varşovia. Fondată în anul 1999, are deja foarte multi studenţi.



http://www.youtube.com/watch?v=3gtrONOyfns&feature=player_embedded


Politehnica Varşovia are şi ea un Lip Dub interesant, poate nu la fel de artistic, însă extrem de amuzant.



http://www.youtube.com/watch?v=lm64rCGJjlU&feature=player_embedded


Parcă nu sunt atât de mulţi studenţi blonzi cu ochi albaştri aşa cum suntem tentaţi să credem despre polonezi, nu? :) De fapt, sunt nişte copii frumoşi şi absolut normali. Şi nebunatici, dar hei, vorbim de facultate aici, totul este permis!

19 iul. 2010

O invenţie poloneză cu rezistenţă la gloanţe

Da, ştiu, nu am mai scris de multă vreme, am acceptat roşiile pe rochiţă chiar cu plăcere, gata, nu mai daţi :)

Din lipsă de timp, revin cu un scurt articol despre o invenţie despre care până de curând habar nu aveam că aparţine unor polonezi.

VESTA ANTI-GLONŢ.

Mulţumită filmelor de acţiune, toată lumea ştie cum arată vestele anti-glonţ, dar nu şi numele celor care au inventat-o: Jan Szczepanik şi Kazimierz Żegleń. Proiectul lor a devenit popular în anul 1902, când l-a salvat de la moarte pe Regele Spaniei Alfonso al XIII-lea, în timpul unui atentat la viaţa sa.

Vesta se baza pe absorbţia energiei de către straturile din... mătase, acest material fiind considerat cel mai puternic la acea vreme. Avea desigur o limită a rezistenţei la împuşcături, majoritatea gloanţelor din zilele noastre putând pătrunde vesta cu mare uşurinţă.


Destul de interesant mi se pare faptul că unul dintre inventatori, Kazimierz Żegleń, a fost călugăr în Congregaţia Învierii (în poloneză ”gromadzenie zmartwychstańcow”) şi locuia în Statele Unite. A început să se gândească la o astfel de soluţie anti-glonţ după ce Maiorul de Chicago a fost împuşcat în biroul său.

Celălalt polonez, Jan Szczepanik, a avut peste 50 de invenţii, cele mai importante fiind în industria imaginii în mişcare, fotografiei şi televiziunii, unele folosindu-se chiar şi astăzi.
Mark Twain îl numea la vremea respectivă ”Thomas Edison în variantă poloneză”.

Kazimierz Żegleń a solicitat companiei lui Szczepanik să dezvolte o tehnologie de producţie pentru materialul anti-glonţ. Acesta din urmă a onorat comanda, însă ulterior, în urma unor certuri, cooperarea lor a luat sfârşit destul de repede.


Cam atât despre această grozavă invenţie. Pe data viitoare :)

19 iun. 2010

Cele mai grele alegeri prezidenţiale din Polonia



Mâine, 20 iunie 2010, polonezii sunt chemaţi la urne să-l aleagă pentru următorii 5 ani ( dacă îl ajută puţin soarta şi nu trece prin cine ştie ce accident fatal) pe noul preşedinte al acestei ţări cu circa 38 de milioane de locuitori şi încă vreo 20 de milioane prin alte ţări precum S.U.A., Marea Britanie, Brazilia, Israel sau Germania.

Conform legii, dacă niciun candidat nu întruneşte minim 50 % din totalul voturilor, un al doilea tur de scrutin va avea loc pe 4 iulie.

Principalii candidaţi sunt:

- actualul preşedinte interimar, Bronisław Komorowski, ajuns în funcţie după decesul în urma unui accident aviatic al Preşedintelui Lech Kaczyński; acesta este şi candidat la Platforma Civică guvernantă a Poloniei (PO) şi este foarte optimist pentru alegerile prezidenţiale, având numeroşi susţinători, printre care eroul Poloniei, Lech Wałesa, fostul preşedinte al Poloniei, câştigător al Premiului Nobel pentru Pace şi cofondator al Mişcării Solidaritatea care a început valul de îndepărtare a regimului comunist în întreaga Europă;

- principalul partid din opoziţie, PiS (Lege şi Justiţie, în poloneză Prawo i Sprawiedliwość) vine cu o lovitură la sentimentele polonezilor, sprijinindu-l pe fratele geamăn al lui Lech Kaczyński, Jarosław. Acesta a fost şi Prim-Ministru al Poloniei la începuturile prezidenţiale ale lui Lech, în perioada iulie 2006- noiembrie 2007, anunţându-şi candidatura în 26 aprilie 2010 şi declarând public că ar vrea să continue ceea ce a început fratele său;

- Partidul Alianţa Democrată de Stânga (SLD, adică Sojusz Lewicy Demokratycznej) s-a văzut nevoit să îşi schimbe candidatul, după ce Jerzy Szmajdzinski a murit şi el în dramaticul accident aviatic din 10 aprilie, pe aeroportul militar Smolensk din Rusia. Astfel a fost numit Grzegorz Napieralski, preşedintele acestui partid şi membru al Parlamentului încă din 2004.

Structura politică a Poloniei arată cam aşa, în mare:
- În momentul de faţă, Preşedintele Poloniei, aşa cum scriam şi mai sus, este Bronisław Maria Komorowski.
- Şeful Guvernului este Prim-Ministrul Donald Tusk.
- Adunarea Naţională a Poloniei (Zgromadzenie Narodowe) este numele celor două camere ale Parlamentului, Seimul (460 de locuri) şi Senatul (100 de locuri).
- Preşedintele ţării este ales prin vot majoritar pentru o perioadă de 5 ani.
- Prim-Ministrul este ales de Preşedinte (cu acordul Seimului).
- În Senat, 100 de membri sunt aleşi prin majoritate de voturi în circumscripţie plurinominală pentru o perioadă de 4 ani (există 40 de circumscripţii plurinominale care constau în 2 până la 4 locuri).
- În Seim, 460 de membri sunt aleşi printr-o listă deschisă cu reprezentaţie proporţională pentru o perioadă de 4 ani (există 41 de circumscripţii plurinominale care constau în 7 până la 19 locuri. Alegătorii sunt obligaţi să exprime un vot preferenţial pentru candidatul la alegerea lor. Toate voturile preferenţiale sunt înscrise drept voturi pentru partidul candidatului. Există un prag de 5 % pentru partide şi un prag de 8 % pentru coaliţii. Pragul se aplică la cota de voturi la nivel naţional, nu la circumscripţia electorală. Candidaţii care aparţin etniilor minoritare sunt exceptate de la cerinţele de prag).

Mă opresc aici, nu de alta dar mi-am terminat sursele de inspiraţie într-un domeniu care îmi este uşor potrivnic, politica :)

Trebuie să remarc în finalul acestui articol că Polonia se află oarecum în situaţia României de anul trecut: nu prea mai are de unde alege. Păcat că o asemenea tragedie, cum a fost cea din aprilie, care a curmat 96 de vieţi, printre care cei mai importanţi oameni politici polonezi, tinde să sufoce viitorul acestei ţări care reuşise cumva să stea la suprafaţă când toată Europa se scufunda.

Update: Noul preşedinte al Poloniei este Bronisław Komorowski, câştigător al 53.01 % dintre numărul total de voturi, comparativ cu principalul adversar, Jarosław Kaczyński, cu diferenţa de 46.99 %. Se pare că va fi o relaxare democratică în această ţară până acum aflată sub o conducere destul de conservatoare. Cine ştie însă dacă această relaxare le va aduce plusuri ori minusuri...

26 mai 2010

De ziua ta, mămico, în dar ţi-am adus Laurka



Astăzi, 26 mai, toţi copiii polonezi sărbătoresc Ziua Mamei (Dzień Matki). Cam târziu, ar spune unii dintre noi, obişnuiţi cu 8 Martie, însă mai sunt multe alte ţări care au dedicate alte zile decât ne-am imaginat. (click aici pentru detalii)

Specifice acestei zile sunt festivităţile din grădiniţe şi şcoli, când copiii învaţă cum să creeze LAURKI (laurka la singular) - hârtii decorate cu flori pe care se scriu urări şi în general cuvinte inocente de dragoste pentru mama. Instituţiile educaţionale se implică şi ele prin organizarea de evenimente la care sunt invitaţi în special părinţii.

Această sărbătoare a intrat în tradiţia Poloniei pentru prima dată în anul 1923, în oraşul Cracovia, deşi a devenit cu adevărat populară abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi după, atunci când femeia poloneză, de obicei mamă şi văduvă, a reuşit să supravieţuiască acelei tragedii istorice (peste 5,5 milioane de polonezi au fost ucişi) şi să îşi întreţină propria familie.

Pentru aceste femei puternice şi pentru urmaşele lor, astăzi le urez un românesc LA MULŢI ANI! şi două variante poloneze, la alegere :)

Cea simplă:
Szczęśliwego Dzień Matki! (O zi Fericită a Mamei!)
A se citi “şceunşlivego gieni matchi”.

Cea complicată:
Wszystkiego dobrego na Dzień Matki dla wszystkich Matek! (Cele mai bune urări de Ziua Mamei pentru toate mamele!)
A se citi ”fşîstchiego dobrego na gieni matchi dla fşîstchih matec”.


24 mai 2010

Ortodoxismul din catolica Polonie



Despre religia Poloniei se poate crede în primă fază că se leagă în mare parte de cel mai bun conducător pe care l-a avut vreodată lumea catolică, Papa Ioan Paul al II-lea, de origine poloneză şi apărător îndârjit al drepturilor omului şi libertăţii de exprimare a poporului polonez în vreme de război şi comunism.

De fapt, Polonia îşi păstrează şi consolidează de multe secole încoace credinţa, fiind considerată cea mai catolică ţară europeană.
Ca să vă faceţi o idee, la ultimul barometru de opinie publică din anul 2008 organizat de CBOS- Polonia,
- 94 % din polonezi au afirmat că ei cred în Dumnezeu;
- 6 % au afirmat că nu ştiu sau că nu cred în Dumnezeu;
- 52 % dintre credincioşi au spus că participă la întâlniri religioase/ ceremonii/ slujbe etc. cel puţin o dată pe săptămână;
- 17 % dintre credincioşi au spus că participă la astfel de întâlniri o dată sau de două ori pe lună;
- 18 % au afirmat că participă la întâlniri religioase de câteva ori pe an;
- 13 % dintre credincioşi au afirmat că nu se duc niciodată la biserică.

Deşi în secolele 16 şi 17 Polonia era recunoscută pentru unicitatea toleranţei sale religioase, totuşi presiunea Bisericii Catolice a dus spre o majoritate covârşitoare, astfel că în prezent, dintr-o populaţie de circa 38 de milioane de oameni, peste 34 de milioane sunt catolici, pe locul doi fiind ortodocşii cu circa 500 de mii de credincioşi, apoi evreii (cam 200 de mii) şi alte religii gen evanghelişti reformaţi, protestanţi, adventişti, penticostali etc. Remarcaţi desigur numărul scăzut de evrei de care s-au îngrijit nemţii, în stilul caracteristic, să elimine vreo 3 milioane în al Doilea Război Mondial.

Aşadar, într-o ţară majoritar catolică, există totuşi comunităţi de ortodocşi, în mare parte influenţe ale ţărilor vecine ortodoxe Ucraina şi Lituania care au format cândva teritorii comune cu Polonia.

Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice (bisericile unite cu Roma), numite cerkwie (cerkiew la singular) sunt nişte rarităţi admirate şi iubite în Polonia; unele cu influenţă bizantină, altele cu influenţă catolică, ele păstrează totuşi elementele specifice ortodoxismului:
- clădirile sunt construite în formă de cruce, cruce grecească sau cerc (simbol al infinitului);
- acoperişurile vor avea întotdeauna o cruce pe ele, pentru că bisericile acestea sunt construite în numele lui Iisus Hristos;
- cupolele specifice arhitecturii ortodoxe au numere clar definite, între 1 şi 33; când pe o biserică se află doar o cupolă, înseamnă Unul Dumnezeu; când sunt două, reprezintă simbolurile omului şi ale lui Dumnezeu; trei cupole înseamnă Sfânta Treime; patru cupole nu se vor găsi niciodată pe biserici, dar cinci înseamnă Iisus şi Evangheliştii (Marcu, Matei, Luca şi Ioan); şapte cupole înseamnă cele şapte taine bisericeşti; 13 înseamnă Iisus şi apostolii Săi şi în sfârşit 33 de cupole înseamnă cei 33 de ani ai lui Iisus pe Pământ;
- interiorul bisericii este divizat în naos, vestibul şi altar; altarul va fi întotdeauna orientat către Est, iar vestibulul către Vest (orientare asemănătoare cu cea a bisericilor catolice, care cred că au în Est Raiul);
- preoţii ortodocşi trebuie să fie dăruiţi cu voce, pentru că întreaga liturghie (care poate dura mai bine de 3 ore) este cântată de către ei. Melodiile şi cuvintele sunt aproape neschimbate încă de la începuturile creştinităţii, deci ar fi bine măcar o dată să ascultaţi o liturghie cap coadă, asta dacă vreţi să vă întoarceţi puţin în timp.

Dacă sunteţi în căutarea centrului spiritual al Poloniei, nu numai pentru ortodocşi, treceţi pe la Muntele Sfânt Grabarka, unde veţi găsi păduri de cruci lăsate de pelerini din întreaga lume sau mănăstiri şi biserici cu icoane făcătoare de minuni.

Cel mai vestit punct de oprire pentru milioane de credincioşi din întreaga lume este la Sfânta Icoană a Poloniei, Madona Neagră, adăpostită în Mănăstirea Jasna Góra.
Există legende care spun că această icoană (creată probabil în secolul 6), a căpătat un aspect înnegrit din cauza unui incendiu din care a fost salvată de o prezenţă divină, iar zgârieturile care se pot observa pe obrazul drept se pare că ar proveni în urma unui jaf din anul 1430; atunci, câţiva reprezentanţi ai husitismului, mişcare împotriva papalităţii, au jefuit mănăstirea, luând cu ei la plecare inclusiv icoana. După ce au urcat-o în căruţa lor, caii nu au vrut să mai pornească de pe loc. Văzând asta, au azvârlit-o pe pământ, nu înainte ca unul dintre jefuitori să fi zgâriat forma sabiei sale pe chipul Fecioarei Maria.
Acest sanctuar din sud-vestul Poloniei (la 150 de km de superbul oraş turistic Wrocław) primeşte circa 14.000 de vizitatori pe zi; deşi pare mult, imaginaţi-vă cum este în zilele sfinte 15 august şi 8 septembrie...

Iată mai jos câteva biserici ortodoxe şi greco-catolice din Polonia:


22 mai 2010

Alexandra Dulgheru, câştigătoarea Turneului de Tenis din Varşovia



Tenismena româncă Alexandra Dulgheru (numărul 32 în lume) a câştigat pentru al doilea an consecutiv Turneul WTA de la Varşovia- Polonia (Polsat Warsaw Open), dotat cu premii în valoare de 600.000 de dolari (ceva mai generos decât Open România, dar la fel de plouat şi nepotrivit plasat în calendarul WTA).

Înainte de finală, după 12 meciuri fără înfrângere, Alexandra declara pe site-ul WTA-ului: “E un sentiment deosebit să joc din nou în Varşovia. Poate datorită atmosferei. Mă simt grozav!”

Adversara ei de astăzi a fost Jie Zheng (numărul 26 WTA), din China, la fel ca şi cea din semifinale, Na Li (a 12-a jucătoare a lumii), pe care a înfrânt-o ieri în 3 seturi (6:4, 3:6, 6:4).
Se pare că îi priesc chinezoaicele, la fel cum îi priesc în ultima vreme şi polonezele şi cam tot ce îi iese în cale. Înarmată cu un zâmbet ambiţios, şi-a zăpăcit adversara în două seturi, 6:3, 6:4 pe care le-a obţinut fără prea multe eforturi.

La final, a făcut un tur al arenei învelită în tricolor pe care l-a pupat de câteva ori discret şi a oferit clasicul autograf pe obiectivul camerei televiziunii naţionale poloneze. Un final liniştit în urma căruia va primi 470 de puncte WTA şi 98.500 de dolari. Trebuie precizat şi faptul că datorită poziţiei sale în clasamentul WTA, Alexandra va intra direct pe tabloul de la Roland Garros, unde va fi pentru prima dată cap de serie, întâlnind-o pe cehoaica Lucie Hradecka.

Turneul de la Paris va debuta mâine şi vom avea ocazia să urmărim 4 conaţionale participante (Alexandra Dulgheru, Sorana Cârstea, Raluca Olaru şi Simona Halep); în plus, să nu uităm de Victor Hănescu, singurul reprezentant al României.

Acestea fiind scrise, îi mulţumim Varşoviei pentru găzduire şi trofeu şi sigur îi urăm cu toţii Alexandrei LA MULŢI ANI!!! pentru cei 21 de anişori pe care îi va împlini pe 30 mai. Ce aniversare mai frumoasă putea avea?! :)

20 mai 2010

Eurovision 2010, scena legendelor poloneze



Dragii mei cititori intenţionaţi ori întâmplători, vreau ca în acest articol să vă împărtăşesc o opinie personală despre participarea Poloniei, dar şi a României, la Eurovisionul de acest an, care iată, mai are doar 5 zile până la debut.

Desfăşurat în Oslo, Norvegia, concursul va avea ca de obicei întâi două semifinale, apoi o finală mare.
Polonia va intra în prima semifinală, cea din 25 mai, alături de alte 16 ţări. Va avea numărul 9 în concurs, deci aveţi ceva de aşteptat.
România nu i se va alătura Poloniei marţi, însă joi, pe 27 mai, va intra şi ea cu numărul 10 pe tricou, într-o echipă de 17, finala mare urmând a avea loc pe 29 mai. Sper, desigur, să găsesc ambele ţări acolo.

În acest an, polonezii l-au ales pe Marcin Mroziński, un actor şi cântăreţ de 24 de ani care a şi compus versurile pentru melodia participantă Legenda (se citeşte Leghenda). Acesta a debutat la vârsta de 8 ani într-o emisiune TV pentru copii şi de atunci a rămas în lumina reflectoarelor, dezvoltând şi un fizic destul de atrăgător în special pentru fane.
În momentul de faţă, Marcin joacă în patru piese de teatru: Fantoma de la Operă, Boyband, Piosenka Jest Dobra Na Wszystko (Melodia este bună pentru tot) şi Istoria Notre Dame-ului bazată pe musical-ul Notre Dame de Paris. Activităţile sale artistice îmi explică aşadar drama şi vocea puternică din Legenda care pare compusă ca o rapsodie menită să ne tulbure simţurile.


Voi traduce mai jos (din engleză, că poloneza mi-a provocat migrene) versurile melodiei Legenda:


Unde erau păduri, unde erau munţi,
Trăia cândva un cavaler cunoscut drept vânător. (?!)

În fiecare zi mă gândesc la ce va fi mâine,
Vreau să-mi văd prinţesa mult mai de aproape.
Am decis să nu simt niciodată regrete,
Îmi voi împărţi inima atunci când o voi găsi.

Voi fi pentru totdeauna, mereu şi mereu

Simţind această iubire până în ziua în care voi muri.
Fiind împreună chiar nu mai contează,
Nu ai vrut să-ţi fiu alături.

El a luat-o pentru totdeauna
Doar ca să o iubească mai mult ca niciodată.

Iubită prinţesă,
Sunt aici ca să te salvez.
Ia-mi mâna şi spune-mi că mă iubeşti.
Dacă o vei spune vreodată chiar şi minţind
Te voi lăsa să zbori ca o pasăre- liberă.

Voi fi pentru totdeauna, mereu şi mereu
Simţind această iubire până în ziua în care voi muri.
Fiind împreună chiar nu mai contează,
Nu ai vrut să-ţi fiu alături.

Fiecare poveste are o desfăşurare
Ar putea să ţi se întâmple chiar şi ţie.

Bun, acum că ne-am lămurit cu toţii cât de siropos poate fi un cavaler, cu toată sinceritatea, mi se pare cam nepotrivită melodia pentru Eurovision. Eurovision care a solicitat întotdeauna pe podium melodii dansante şi ritmice.

Ca parte pozitivă, apreciez utilizarea limbii poloneze în combinaţie cu engleza (lucru pe care românii îl evită în ultimii ani, deşi avem o limbă atât de frumoasă), a costumelor tradiţionale şi mai apreciez dramatismul din vocea lui Marcin şi a colegei sale de microfon, al cărei nume nu am reuşit încă să îl aflu.

De asemenea, am urmărit diverse clipuri pe youtube ale polonezului, şi remarc o evoluţie live excepţională, comparativ cu videoclipul oficial pentru concurs în care vocea nu are acelaşi impact până la pielea de găină.

Mă aştept anul acesta la o plasare foarte bună a Poloniei, (top 10), chiar dacă melodia nu îi va face pe oameni să zbânţuie, întâi pentru că prietenia Poloniei cu ţările nordice este foarte bine cunoscută, şi apoi pentru că Marcin este, nu-i aşa, şi atrăgător şi talentat, mânce-l mama lui :D

Eu, dacă va cânta la fel de impunător ca în finala poloneză (vezi video mai jos), îi voi acorda cu siguranţă votul meu. Voi ce şanse îi daţi?


Paranteză patriotică: Paula şi Ovi au scos un videoclip cu tehnologie din Avatar. Cafeaua căzută pe fustiţa albă dispare în secvenţa următoare, la fel cum sper că vor dispărea şi discriminarea şi ignoranţa din ochii europenilor faţă de români. Melodia mi-a displăcut în calificări, dar o iubesc din ce în ce mai mult tot ascultând-o. Le ţin pumnii chiar şi acum, când scriu despre ei :)







19 mai 2010

De ziua WIZZAIR, bilete la preţ redus între români şi polonezi



Pentru că astăzi e o zi aşa de frumoasă în ograda WIZZAIR, aceştia au lăsat jos 20% din preţ pentru toate biletele cumpărate până la miezul nopţii! Da! E mare grabă!

Am aflat această ştire de la o proaspătă bloggeriţă care a început o misiune dificilă, aceea de a ne împărtăşi toate traseele profitabile între România şi Polonia. Pentru astăzi, iată, cu copy paste, ce a scris ea aici: http://romaniapoloniasiretur.blogspot.com/2010/05/luati-zboruri-calde-doar-azi-de-ziua.html

Urma sa compun un post nou in weekend ca sa am timp sa ma documentez, dar uite ca azi e rost de reduceri si nu sufera amanare.

Postam un aperitiv. De ziua Wizz, toate biletele sunt reduse cu 20%. Dau ei de baut.

De exemplu, marti 20 iulie, un zbor de la Poznan la Dortmund costa 21 de Euro cu un bagajel, inclusiv taxa de rezervare. Asadar...

POZNAN - DORTMUND
11:45 - 13:05 ~21 Euro

DORTMUND - TIMISOARA
15:15 - 18:20 ~42 Euro

Total: sa zicem 65 Euro rotund, inclusiv taxe plus 1 bagaj.

Mai sunt exemple, ideea e sa va grabiti.

1. Oferta expira azi la miezul noptii pentru ca e strict pentru aniversarea WizzAir.
2. Faceti CHECK-IN ONLINE sau mai platiti 5 euro in plus la aeroport.

Drum si drumuri bune!


14 mai 2010

Polonezii, somonul şi aurul din votcă



Goldwasser, numit şi Danziger/ Danzig Goldwasser, este un lichior aromat cu seminţe de chimen, coajă de portocală, ierburi şi alte mirodenii. Numele, care în traducere din limba germană înseamnă “apă de aur”, vine de la faptul că acest lichior conţine foiţe de aur, se pare nedăunătoare omului. Eu cel puţin am supravieţuit…

Danziger Goldwasser (în traducere apa de aur a Gdańskului, oraş polonez aflat cândva sub dominaţie germană) este un lichior de 40% alcool pe volum care se produce în Gdańsk încă din anul 1598.
Cea mai evidentă caracteristică a lichiorului este reprezentată de foiţele plutitoare din aur de 22 sau 23 de karate. Soluţiile alcoolice erau folosite în procedurile de poleire de către meşteşugari, de unde se presupune că ar veni sursa de inspiraţie pentru această neobişnuită băutură.
Alchimia, aflată în cea mai bună perioadă în secolul XVI atunci când a apărut Goldwasser, a ajutat ca aurul să fie folosit şi în scopuri medicinale. Din moment ce foiţele sunt extrem de mici şi de subţiri, preţul nu a fost niciodată unul exorbitant, iar prezenţa lor în organism se pare că trece neobservată (dacă sunteţi cititori înrăiţi de etichete, poate veţi avea vreodată surpriza să daţi peste E175, care este numele din lista de aditivi alimentari asociat aurului).

Băutura a fost inventată de către un olandez din satul De Lier, Ambrosius Vermöllen, care a devenit cetăţean al oraşului Gdańsk în 6 iulie 1598. Pentru acele vremuri era ceva normal ca în locul numerelor, casele să aibă simboluri cu animale, iar pe faţada fabricii de lichior din Strada Szeroka stătea un somon (lachs în germană); de aici şi numele producătorului Der Lachs.

Pentru că Oraşul Liber Gdańsk şi Prusia Estică au fost separate de Germania după Primul Război Mondial de către Coridorul Polonez, compania Der Lachs a deschis în anul 1922 o a doua fabrică în Berlin, pentru a aproviziona mare parte a Germaniei şi piaţa internaţională cu produsele Danziger Goldwasser şi Krambambuli. După 1945, când oraşul a redevenit parte a Poloniei, numai fabrica din Berlin şi-a continuat activitatea.

Există o legendă locală despre cum a apărut lichiorul Goldwasser, destul de fabuloasă, însă mi se pare atrăgătoare cel puţin din punct de vedere turistic. În Gdańsk, în Piaţa Lungă, există o fântână a zeului Neptun, ca un simbol al oraşului aflat pe malul Mării Baltice. În această fântână se aruncau pe vremuri monede din aur o dată cu pusul unei dorinţe. Ori se zice că într-o zi, Neptun, sătul să tot vadă cum risipesc oamenii banii, a lovit cu tridentul său în apă şi monedele s-au fărâmiţat în mii şi mii de bucăţele pe care astăzi le bem în votcă :)

În zilele noastre puteţi cumpăra lichiorul original Danziger Goldwasser din centrul istoric al oraşului, chiar dacă sticlele sunt importate din localitatea germană Nörten-Hardenberg de către Hardenberg-Withen AG şi au timbre de accize emise de Ministerul Finanţelor din Polonia. Pe piaţă se găsesc şi copii mai puţin reuşite precum Gdańska Złotowka (Aurul Gdańskului) sau Złota Woda (apa de aur).

Dacă veţi ajunge vreodată în Gdańsk, căutaţi Strada Szeroka unde vă va întâmpina cel mai stilat restaurant din oraş, Pod Łososiem, aflat chiar lângă distileria olandezului Vermöllen, încă intactă dar închisă publicului. Din această locaţie puteţi cumpăra suveniruri, chiar şi faimosul lichior cu aur (între 25 şi 60 de dolari). Dacă nu aveţi ţinuta sau dispoziţia necesară pentru a intra, eu zic că şi o poză cu somonul atârnat la intrare merită tot efortul :)

9 mai 2010

Cine a fost de fapt Marie Curie?

De câţiva ani încoace se întipăreşte în memoria noastră numele Spitalului de Urgenţă pentru Copii Marie Curie. Cu siguranţă spoturile sociale “Inima Copiilor” pentru înfiinţarea secţiei de cardiochirurgie nu vă sunt străine.
Însă nu ştiu câţi dintre voi s-au întrebat vreodată cine a fost cu adevărat Marie Curie.

Pe exteriorul spitalului din Bucureşti se poate vedea un nume polonez: Maria Skłodowska-Curie.
Această femeie este inclusă în lista oamenilor care au schimbat lumea, aşadar povestea ei este mult mai interesantă decât ne-am imaginat noi.
Maria Skłodowska s-a născut la 7 noiembrie 1867 în Varşovia, capitala unei Polonii anexate Rusiei ţariniste, într-o familie de profesori. Pierderea unei sore din cauza tifosului exantematic şi a mamei pe când avea doar 11 ani din cauza tuberculozei o face pe Maria să se retragă în studii de fizică şi chimie, primele lecţii primindu-le chiar de la tatăl său.

Deoarece în Polonia acelor vremuri nu era permisă admiterea femeilor în universităţi, îşi ajută întâi financiar sora mai mare lucrând ca guvernantă, pentru ca aceasta să studieze medicina la Sorbona, în Paris, ca mai apoi, la vârsta de 24 de ani, să fie chemată şi ea la Sorbona şi sprijinită să urmeze fizica (licenţiată în 1893) şi matematica (licenţiată în 1894).
La terminarea studiilor, scopul ei era să se întoarcă în Polonia şi să predea în învăţământ. Doar că în 1894 îl cunoaşte pe Pierre Curie, fizician de valoare care a descoperit, printre altele, piezoelectricitatea şi a efectuat de-a lungul vieţii numeroase cercetări asupra magnetismului.

Maria devine doamna Curie în anul 1895 şi mama a două fete, Irène şi Ève. Cu excepţia mezinei Ève, toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice; cea mai importantă realizare îi aparţine lui Irène care a fost laureată a Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1935.

Îşi continuă studiile şi dezvoltă noi interese pentru radiaţiile de uraniu. Folosind tehnici de piezoelectricitate sub atenta îndrumare a soţului său, măsoară radiaţiile în pehblendă şi minereurile ce conţineau uraniu.
Atunci când descoperă că radiaţiile din minereuri sunt mai puternice decât cele din uraniu, realizează că trebuie să fie prezente elemente necunoscute chiar mai radioactive decât uraniul.
Marie Curie a fost prima persoană care a folosit termenul de radioactiv pentru a descrie elementele care emană radiaţii în timp ce nucleele lor se descompun.

Pierre Curie a renunţat la munca în magnetism pentru a se alătura cercetărilor desfăşurate de soţia lui şi în 1898 cuplul Curie a anunţat descoperirea a două noi elemente: radiu şi poloniu (deşi a primit cetăţenie franceză şi şi-a trăit tot restul vieţii în Franţa, Maria a ales acest nume de poloniu ca un omagiu pentru ţara sa natală, Polonia).
În următorii 4 ani, lucrând într-un şopron din lemn neetanş, soţii Curie au procesat o cantitate imensă de oxid de uraniu nativ izolând laborios o fracţiune de gram de radiu.
Au împărţit în anul 1903 Premiul Nobel în Fizică cu Henri Becquerel pentru descoperirea elementelor radioactive. Marie Curie a devenit cu această ocazie prima femeie laureată cu Premiul Nobel.
În 1911, a primit pe cont propriu şi al doilea Nobel, în chimie, pentru izolarea radiului pur, devenind astfel singura femeie din istorie de două ori laureată Nobel. Spun că l-a câştigat pe cont propriu pentru că de data aceasta a fost singură, soţul ei murind în aprilie 1906 pe stradă, într-un accident mai mult decât sinistru, capul fiindu-i zdrobit de roţile unui vehicul tras de cai.
Marie a reuşit cumva să se refacă şi să îşi continue munca pe care a dezvoltat-o alături de partenerul său de viaţă.
La 13 mai 1906, catedra lui Pierre de la Universtitatea din Sorbona revine soţiei sale, devenind astfel prima femeie care a predat în această prestigioasă instituţie.
În 1914 este numită director al Institutului de Cercetare a Radiului din Paris şi face numeroase călătorii pentru strângerea de fonduri necesare continuării activităţii ştiinţifice.
Curând au început să apară consecinţele vieţii sale în radioactivitate, astfel că durerile de ochi şi urechi au făcut-o să recurgă la numeroase intervenţii medicale.
În 1932, ajutată de Guvernul Polonez, a înfiinţat Institutul de Cercetare a Radiului din Varşovia, devenit între timp Institutul de Oncologie Maria Skłodowska-Curie şi care a fost condus o perioadă îndelungată de către sora sa Bronisława.
În primăvara anului 1934, Marie Curie a vizitat Polonia pentru ultima dată, câteva luni mai târziu, pe 4 iulie aceasta murind în Sanatoriul Sancellemoz din zona franceză Haute-Savoie, din cauza unei anemii aplastice apărute se pare în urma numeroaselor expuneri la radiaţii.

Ca să ne facem o idee mai clară asupra modului în care s-a derulat viaţa Mariei, documentele pe care le-a lăsat în urmă sunt considerate şi acum mult prea periculoase pentru a fi manipulate. Până şi cartea ei de bucate este extrem de radioactivă. Aceste hârtii sunt ţinute în cutii căptuşite cu plumb, iar cei care au contact cu ele trebuie să poarte echipament special de protecţie.

De-a lungul vremii i-au fost aduse nenumărate omagii pentru descoperirile sale cu aplicaţii mai ales în medicină, iar în momentul de faţă o mulţime de instituţii din întreaga lume îi poartă numele. Pe lângă cel de Oncologie din Varşovia, mai există o Universitate Maria Skłodowska-Curie în oraşul Lublin- Polonia, Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris, Institutul Curie şi Muzeul Curie din Paris, staţia de metrou din Paris Pierre et Marie Curie, Liceul Metropolitan Curie din Chicago- SUA, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Maria Skłodowska-Curie din Bucureşti şi multe altele.

Nu pot să închei acest articol fără să vă reamintesc că puteţi redirecţiona 2% din impozitul pe profit către "Asociaţia Inima Copiilor", de pe lângă S.C.U.C. M.S. Curie, astfel putând ajuta copiii bolnavi de inimă din România.
Chiar dacă acum depunerea cererilor de redirecţionare are termen limită data de 15 mai, aveţi această şansă în fiecare an. Copii bolnavi vor fi întotdeauna, din păcate.
Iată mai jos un link unde puteţi găsi paşii întocmai de urmat pentru donaţii şi alte modalităţi de a ajuta această fundaţie:
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta_2laSuta.php