Joia grasă, o zi în care se respiră zahăr

Mâine, pe 11 februarie, toţi polonezii sărbătoresc Joia Grasă, o zi în care mănâncă dulciuri şi alte bunătăţi până plesnesc.
Această zi este ultima de "libertate", ultima joi înainte de intrarea în Postul Paştelui şi mai este sărbătorită, cu unele diferenţe, şi în Germania, Italia, Spania şi alte ţări catolice.

De obicei polonezii se strâng împreună, acasă ori în cafenele, cu cât mai mulţi, cu atât mai distractiv, şi mănâncă în special produse scufundate în zahăr.

Tipice pentru Joia Grasă sunt gogoşile pączki umplute cu tot felul de fructe, gem, vanilie sau ciocolată. De multe ori, acestea se glazurează şi se dau prin coajă de portocală, nuci, alune, mac, în fine, cred că aţi înţeles cât de gustoase pot fi :)
Ca să nu fie prea pline de ulei, în coca dinaintea prăjirii se pune o cantitate variabilă de alcool de grâu care prin evaporare, previne absorbţia excesivă a uleiului.
De asemenea, se servesc şi chrusciki, un fel de minciunele ori uscăţele româneşti, spuneţi-le cum vreţi voi, în compoziţia cărora se adaugă rom, vanilie şi smântână. Unii le servesc în miere, stingându-le repede cu un pahar cu lapte. Nici nu mai pot tasta de poftă.

Aşadar, dacă aveţi prieteni polonezi, nu îi sunaţi mâine după prânz căci îi veţi găsi drogaţi cu zahăr pudră :D

Şi dacă vă imaginaţi că Postul catolicilor e ca al nostru, ei bine, la ei se mănâncă bine-mersi şi ouă, şi brânză, şi alte produse lactate, chiar şi carne în afara zilelor de vineri. Păi atunci ortodocşii din noi nu se revoltă şi ei săracii cât să pună de-o zi de-asta grasă şi frumoasă? Că parcă noi ne flămânzim mai mult!



Surse foto: http://easteuropeanfood.about.com/, http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page

Tomasz Bagiński, expert în distracţia la locul muncii

Din gama “Polonezi Celebri”, azi vă prezint un grafician 3D cu o imaginaţie aproape bolnavă!
Se numeşte Tomasz Bagiński, născut la 10 ianuarie 1976 în orăşelul Białystok; a studiat arhitectura, dar s-a reprofilat repede către animaţie; este cunoscut mai ales pentru două creaţii cu ajutorul cărora a atins nişte performanţe visate de multi artişti:

În anul 2002 a realizat o ciudăţenie cu o poveste care pentru mine a fost aproape de neînţeles după prima vizionare, dar pentru care a fost nominalizat la prestigioasele premii Oscar, secţiunea scurt-metraj animat. Creaţia se numeşte „The Cathedral” şi a primit, pe lângă această nominalizare, numeroase alte premii internaţionale în perioada 2002-2003.

În anul 2004 a primit încă o nominalizare la Oscar, dar şi premiul pentru cel mai bun scurt-metraj animat al Academiei Britanice de Film BAFTA, pentru animaţia „Fallen Art”.
Îmi amintesc că l-am vizionat prima dată acum vreo 3 ani, când l-am primit pe mail de la o cunoştinţă. Nu ştiam cine l-a făcut şi de ce, am fost atât de indignată de povestea în sine, încât nici măcar nu l-am forwardat altora :) Uitasem de el, cât de excentric şi fantasmatic mi-a părut. Azi însă vi-l foarte recomand, îl găsiţi un pic mai jos :)

Tomasz Bagiński a mai realizat şi alte filmuleţe, precum „Kinematograf”, „Rain” sau “Cele Şapte Porţi ale Ierusalimului”; a creat de asemenea grafica pentru unul dintre cele mai de succes jocuri electronice din Polonia, “The Witcher”, şi în prezent lucrează la grafica filmului “Hardkor 44”, o animaţie despre luptele polonezilor din Varşovia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, proiect sprijinit de Muzeul “Warsaw Uprising”.

Iată mai jos cele mai bune creaţii ale polonezului:

"The Cathedral":



"Fallen Art":

Un pianist polonez s-a luptat cu somnul pentru Cartea Recordurilor

Polonezul Romuald Koperski a susţinut un recital la pian de 101 ore, 8 minute şi 3 secunde, intrând astfel în Cartea Recordurilor şi doborând performanţa ungurului Charles Brunner care a cântat în anul 2008 cu 63 de secunde mai puţin, conform oficialilor Guiness Book of World Records.
Evenimentul a avut loc în oraşul polonez Gdańsk şi a debutat pe 27 ianuarie, vineri, nemaioprindu-se până duminică seara. Koperski a avut voie să repete fragmente muzicale o singură dată la 4 ore şi să ia pauze de cel mult 30 de secunde între două interpretări. În plus, acesta a mai avut dreptul la 5 minute de pauză pe oră.
Muzicianul de 51 de ani a interpretat în timpul maratonului său piese clasice, jazz şi coloane sonore celebre. În final, acesta a interpretat piesa lui Frank Sinatra “Fly me to the moon”.

Ce nu se ştie prea bine despre Romuald Koperski este că el nu doar cântă la pian, ci este şi ghid în Siberia, pilot de automobile, scriitor, jurnalist, fotograf şi scafandru. A scris 3 cărţi despre Siberia, a avut numeroase expoziţii foto şi a susţinut în anul 2004 cel mai lung concert continuu la pian din lume care a durat 54 de ore şi 1 minut.

Sursă foto: www.theepochtimes.com