Dekalog- diamantul neegalat al filmelor poloneze

De mult îmi stă pe vârful degetelor să vă recomand câteva filme poloneze care merită văzute cu orice preţ. Nu pentru că nu aş avea ce să recomand, ci pentru că mi-a fost greu să aleg dintre toate filmele care m-au impresionat până acum.
Dacă le-aş pune unele sub altele, doar le-aţi privi două secunde şi aţi trece peste ele, aşa că în acest articol voi încerca să vă cuceresc cu preferatul meu care sper că va deveni şi al vostru cât de curând.

Decalogul (Dekalog) este o serie de filme creată iniţial pentru televiziunea naţională poloneză, regizată de Krzysztof Kieślowski şi scrisă de acesta alături de Krzysztof Piesiewicz.
Seria constă în 10 filme a câte o oră, ele reprezentând cele 10 Porunci Dumnezeieşti.

Povestea Decalogului a început în anul 1989 şi a fost turnată timp de un an şi jumătate cu un buget mizer. Deşi ideea iniţială era ca fiecare episod să fie realizat de alt regizor, Kieślowski nu a putut rezista frumuseţii acestui proiect şi a sfârşit prin a le regiza pe toate zece.

Chiar dacă aflate sub mâna aceluiaşi maestru, aceste filme rămân independente în scenariu, imagine şi mesaj, ba chiar explorând posibilele înţelesuri ale Poruncilor.
Episoadele sunt pur şi simplu numerotate, fără a avea un nume; Kieślowski nu a ataşat doar o poruncă fiecărui episod, ci în unele cazuri chiar mai multe; de fapt, s-a dorit declanşarea unei dileme morale, nu explicarea sau promovarea Poruncilor (mai puţin episodul 5 care este destul de clar- Să nu ucizi).

Acţiunea, deşi diferită de la un film la altul, se desfăşoară în acelaşi cadru, într-un complex de blocuri comuniste din capitala Poloniei, Varşovia.
Actorii, dintre cei mai cunoscuţi la acea vreme şi în zilele noastre, au apariţii unice cu excepţia lui Artur Barciś, un tânăr blond care nu are nicio intervenţie în desfăşurarea acţiunii, însă pare a fi un fel de Creator din umbră care leagă totul. Întotdeauna el apare în diferite ipostaze: în primul episod este un vagabond care se încălzeşte lângă un foc, în al doilea este un infirmier la spital, apoi vatmanul unui tramvai şi tot aşa.

Din cele zece opere, două (episoadele 5 și 6) au fost alese ulterior spre realizarea unor lung-metraje pentru cinema. Ele pot fi găsite în forma editată, mai lungă cu aproape 30 de minute, sub numele “A short film about love” (Krótki film o miłosci) şi “A short film about Killing” (Krótki film o zabijaniu). Ambele sunt foarte bune. Mi-ar fi plăcut să văd toate episoadele Decalogului mai lungi de o oră, însă uneori mai puţin înseamnă mai mult. Sau cel puţin aşa se zice :)

Poate vă întrebaţi de ce am ales tocmai Dekalog din sutele de filme poloneze de excepţie. De fapt, am cel puţin un Top 10 în minte şi suflet, însă această serie a fost pentru mine ca o dragoste la prima vedere, primul contact conştient cu un film polonez. M-a marcat ingeniozitatea regizorului, şi după cum puteţi vedea cu ochii voştri pe cel mai apreciat site de profil, imdb.com, nu numai pe mine. Dekalog a strâns de-a lungul vremii o notă impresionantă din partea utilizatorilor, 9.2. Ca să nu mai vorbim despre premiile naţionale şi internaţionale de la diferite evenimente.

Apoi apreciez munca lui Krzysztof Kieślowski, unul dintre cei mai mari regizori polonezi (alături de Andrzej  Wajda cu înfiorătorul „Katyn” ori istoricul „Pan Tadeusz” și Roman Polanski cu... multe, tare multe filme bune).
De-a lungul vieţii a reuşit performanţa de a fi dublu nominalizat la premiile Oscar şi la BAFTA, Ursul de Aur, Golden Palm, Cesar, European Film Award, Leul de Aur ş.a. A şi câştigat multe dintre ele, doar ca variante de argint, însă ce mai contează. Munca lui a rămas pentru totdeauna în istorie prin trei capodopere recunoscute la nivel internaţional: ”Dekalog”, ”La double vie de Veronique” şi seria „Three Colors: Red, White, Blue” (alte două recomandări din topul acela al meu). S-a stins cam devreme, în 1996, la 55 de ani, în urma unei operaţii la inimă pe care a suferit-o într-un spital din Varşovia. Cu 18 luni înainte de moarte îşi anunţase retragerea la ţară ca să fumeze şi să citească literatură. S-a descoperit ulterior că lucra la o nouă trilogie: Raiul, Iadul şi Purgatoriul. A apucat să termine doar Raiul care a şi fost filmat de Tom Tykwer în anul 2002.

Ca un prim bonus la aceste recomandări, vă sfătuiesc să căutaţi în toate felurile posibile un scurt metraj de 15 minute al lui Kieślowski, care se cheamă Talking Heads (Gadające głowy). Pentru anul realizării, 1980, consider acest film documentar unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-au văzut vreodată ochii. Nu are rost să vi-l descriu pentru că i-aş ştirbi geniul.

Ca un al doilea bonus, iată mai jos cele 10 Porunci Dumnezeieşti, în varianta catolică, foarte puţin diferită de cea ortodoxă (cel puţin din punctul meu de vedere):

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine
2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert
3. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte
4. Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta
5. Să nu ucizi
6. Să nu preacurveşti
7. Să nu furi
8. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău
9. Să nu pofteşti la nevasta aproapelui tău
10. Să nu râvneşti la casa aproapelui tău, nici la roaba sau robul lui, nici la bunurile lui, nici la nimic ce este al aproapelui tău.

Nu mă întrebaţi de unde puteţi face rost de aceste filme pentru că nu vă pot împinge spre păcate internautice, însă vă pot ura succes în căutarea DVD-urilor originale, să urmăriți programul TVR pentru că uneori le difuzează sau vă sfătuiesc să le solicitaţi direct polonezilor pe care îi cunoaşteţi ori instituţiilor culturale din ţara noastră. Orice, numai nu renunţaţi până nu găsiţi filmele. Într-o viaţă de om, Decalogul şi Capetele Vorbitoare (Talking Heads) merită cel puţin o vizionare.