KULT-ul polonezilor pentru muzica adevărată

Pentru prima discuţie despre muzica poloneză pe anul acesta am pregătit un simbol al ţării, o trupă cu istorie, o trupă despre care nu există polonez să nu fi auzit. Nu ştiu dacă avem cu adevărat ceva asemănător în România, o trupă care să placă tuturor, care să creeze constant şi care să intre în rândul tuturor generaţiilor cu atâta uşurinţă…

KULT a luat fiinţă în anul 1982 din vechea trupă a liderului Kazik Staszewski, Novely Poland. Primul concert l-au avut în luna iulie a aceluiaşi an în clubul Remont din capitala Varşovia. Albumul de debut “Kult”, deşi scris în 1986, este lansat abia un an mai târziu.

Pentru KULT este tipic mai mult stilul punk, dar de-a lungul anilor au introdus elemente de rock, jazz, ska, baladă tradiţională şi reggae.

Această trupă s-a format şi a evoluat în timpul unei dictaturi militare, sub legea marţială de 2 ani instaurată din cauza numeroaselor revolte împotriva comunismului din Polonia. Cu toate acestea, KULT a ieşit în evidenţă tocmai prin atmosfera nebună din timpul concertelor cu mesaje neortodoxe împotriva sistemului sau chiar a bisericii catolice.

Responsabil pentru versuri a fost întotdeauna liderul Kazik, vocalul şi saxofonul trupei,de altfel singurul membru din cei patru câţi au fost iniţial, care se regăseşte în trupa KULT şi în prezent.

După albumul din 1987 au mai urmat alte 13 şi numeroase single-uri de succes.
În 2010, KULT, având în componenţă 9 membri, aduce în continuare pe scenă trompetă, saxofon, clape, chitare, tobe şi orice mai e nevoie pentru a face o muzică a naibii de bună.
Sound-ul lor este unic, iar vocea răguşită, răstită a lui Kazik nu poate fi confundată nici beat mort să fii :)
Scriam acum ceva vreme despre AKURAT, prima trupă poloneză la al cărei concert am avut plăcerea să asist anul trecut. Dacă v-au plăcut, trebuie să ştiţi că sunt consideraţi urmaşii KULT, având un stil muzical asemănător. De fapt, KULT sunt tăticii punk rock-ului în Polonia, singuri de mai bine de două decenii pe o felie mare de tort din care toţi vor să muşte.

Îi iubesc pentru nebunia cu care urlă pe scenă, pentru inspiraţia instrumentelor pe care le folosesc şi pentru neseriozitatea cu care îşi regizează videoclipurile.

Cel mai mult şi cel mai mult păstrez în playlist remixul din 2001 al piesei "Vódka" şi "Kocham Cię, a miłością swoją" (Te iubesc pe tine şi iubirea ta) din 2005, ale căror videoclipuri le puteţi vedea mai jos.
De asemenea, de pe ultimul album "Hurra!" din 2009 recomand “Marysia” (Maria), “Karinga” (Karinga), “Skazani” (Condamnaţi) şi “To nie kraj moich snów” (Aceasta nu e ţara visurilor mele).

Aştept cu nerăbdare ziua în care trupa KULT va fi invitată să cânte la Bucureşti, sau unde vreţi voi, dar să ajung şi eu în câteva ore acolo, să urle în vreun club obscur, şi asta cât mai repede, până să îmbătrânească de tot liderul Kazik, căci ce farmec ar mai avea…

M-au pedepsit cu o leapşă oracol!

Preiau acum de la Cartim prima şi ultima mea leapşă de genul acesta, cu tema "dacă aş fi fost". Într-o zi va fi una exclusiv în limba poloneză, şi atunci să vă feriţi de mine :D
(Apropo de polonezi, să ştiţi că şi la ei există acest joc, doar că se cheamă "berek" )


• Dacă eram o lună, aş fi fost …Aprilie
• Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost… Joi
• Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost… Răsăritul
• Dacă eram un animal marin, aş fi fost…. Mâncat de altul mai mare
• Dacă eram o direcţie, aş fi fost… Înainte, tot înainte
• Dacă eram o virtute, aş fi fost… Dragostea
• Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost : Regina Maria a României
• Dacă eram o planetă, aş fi fost… Terra
• Dacă eram un lichid, aş fi fost… Apa de izvor
• Dacă eram o piatră, aş fi fost… Piatra Soarelui
• Dacă eram o pasăre, aş fi fost… Vrăbiuţă
• Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost… Însorit
• Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost… Pian
• Dacă eram o emoţie, aş fi fost… Bucuria
• Dacă eram un sunet, aş fi fost… Tropăitul cailor pe asfalt
• Dacă eram un element, aş fi fost… Pământul
• Dacă eram un cântec, aş fi fost… I Heard It Through The Grapevine- Marvin Gaye
• Dacă eram un film, aş fi fost … 12 Angry Men
• Dacă eram un serial, aş fi fost…Seinfeld
• Dacă eram o carte, aş fi fost… Eşti ceea ce mănânci
• Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost… Alice în Ţara Minunilor
• Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost… Ciorbă de pasăre cu tăiţei de casă şi borş
• Dacă eram un oraş, aş fi fost… Cracovia
• Dacă eram un gust, aş fi fost… Dulce acrişor
• Dacă eram o culoare, aş fi fost… Verde
• Dacă eram un material, aş fi fost… Bumbac
• Dacă eram un cuvânt, aş fi fost… Szczęśliwa
• Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost... Ochii
• Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost…. Schimonoseală
• Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost… Limba franceză
• Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost…Dee Dee
• Dacă eram o formă, aş fi fost… Bună rău
• Dacă eram un număr, aş fi fost… 7
• Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost… Sigur nu în comun
• Dacă eram o haină, aş fi fost.. Deci rea la suflet
• Ziua cea mai frumoasă: Cea în care m-am născut
• Cel mai mare obstacol: Încăpăţânarea
• Cea mai mare greşeală: Încăpăţânarea
• Rădăcina tuturor relelor: Încăpăţânarea
• Distracţia cea mai plăcută: Ei, parcă nu e a tuturor aceeaşi :)
• Cea mai mare înfrângere: Să fiu singură
• Cel mai bun profesor: De literatură universală. Ce vremuri...
• Prima necesitate: Ochelarii de vedere
• Ceea ce te face cel/a mai fericit/ă: Să fac oamenii să râdă
• Cel mai mare mister: Moartea
• Cel mai rău sentiment: Frica
• Cel mai bun cadou: O călătorie în jurul pământului
• Lucrul cel mai de valoare: Sănătatea
• Calea cea mai rapidă: Linia dreaptă
• Sentimentul cel mai plăcut: Aprecierea
• O protecţie efectivă: Cică nu există protecţie 100%
• Cel mai bun remediu: O zi în pat cu dulciuri şi filme
• Forţa cea mai puternică: Credinţa
• Persoanele cele mai necesare: Familia şi partenerul de viaţă
• Lucrul cel mai plăcut dintre toate: Viaţa

Îmi dau leapşa din cocoaşă lui Călin. Dacă nu o vrei, să ştii că nu mă supăr, dar nici aşa cocoşată nu mă poţi lăsa :p

Cum a iubit Chopin pianul

UNESCO a stabilit ca 2010 să fie "Anul Fryderyk Chopin" cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea compozitorului.
Cum puţini ştiu, Chopin era polonez. Mai exact pe jumătate.
Cunoscut în întreaga lume drept Frédéric François Chopin, având totuşi numele real Fryderyk Franciszek Chopin, acesta s-a născut pe 1 martie 1810 în zona Varşoviei dintr-o mamă poloneză (Justyna) şi un tată francez expatriat (Mikołaj, nume polonez despre care nu ştiu încă de unde provine).

Întreaga familie a lui Chopin a avut înclinaţii artistice: tatăl său cânta la flaut şi vioară, iar mama la pian, aceasta acordând de altfel lecţii de pian în internatul elitist pe care îl aveau, cele 3 surori ale sale cântând şi ele adesea la pian.
La vârsta de numai 6 ani, Chopin avea tendinţa de a reproduce şi de a compune muzică. A primit primele lecţii de pian nu de la mama sa ci de la sora mai mare Ludwika. Micul Chopin (Szopenek în alint polonez) a început să susţină concerte la vârsta de 7 ani, fiind asemuit de multe ori în geniu cu Mozart şi Beethoven.
La aceeaşi vârstă, copilul minune a compus două ”polonaise” în timp de 3/4, care sunt dansuri lente, adesea auzite la carnavaluri. Şi în ziua de astăzi, polonaisele compuse de Chopin de-a lungul vremii sunt considerate cele mai bune din muzica clasică.

De la vârsta de 11 ani a învăţat componistica la Conservatorul din Varşovia. La vârsta de 15 ani i-a apărut Rondoul în do-minor opus 1 compus pentru pian. Aprofundarea studiilor a început un an mai târziu, în 1826, sub conducerea profesorului J. Elsner. În acest timp - ca de altfel pe tot parcursul vieţii sale - a fost un participant pasionat la serate muzicale, concerte şi spectacole de operă. Varşovia nu era însă un centru muzical european important. În scurt timp Chopin a simţit nevoia să plece în străinătate pentru a îmbogăţi şi aprofunda aptitudinile sale muzicale.

Când avea 20 de ani, şi-a luat rămas bun de la Varşovia şi parcă simţind că nu se va mai întoarce niciodată acolo, a luat cu el un pumn de pământ natal într-un vas de argint. Ajuns la Viena a susţinut numai două concerte deşi a stat 8 luni în acest oraş. În 1831 a ajuns la Paris, aşteptat fiind tot pentru reprezentaţii la pian. Din cauza unor evenimente politice ale vremii (răscoala poloneză fusese reprimată într-un mod sângeros de către ruşi), a fost forţat să se stabilească în Franţa, ceea ce nu i-a fost prea greu, având o bază lingvistică foarte bine întreţinută din familie şi din lecţiile de franceză pe care le-a luat în copilărie. A reuşit să se integreze în lumea artistică pariziană, mai întâi luând lecţii de pian de la renumitul profesor german Friedrich Kalkbrenner, susţinând mai apoi el însuşi lecţii de pian şi diverse concerte în saloane şi alte locuri aristocrate. Şi schimbarea numelui în Frédéric François Chopin l-a ajutat într-o oarecare măsură să fie parte din mediul francez în care ajunsese, dar în care nu se simţea bine, gândul lui fiind tot timpul la soarta polonezilor de după răscoală.

În anii 1835-1836 starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit atât de rău încât chiar s-a zvonit în Varşovia că a murit de tuberculoză, el reuşind totuşi să îşi revină în urma unor tratamente în staţiunea cehă Carlsbad.

Între 1837 şi 1847 Chopin a trăit o relaţie tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). A cunoscut-o în 1836 la o petrecere organizată de un prieten comun. La început, Chopin nu a fost deloc atras de scriitoare, chiar declarându-i prietenului său Ferdinand Hiller: ”Ce femeie respingătoare este Sand! Dar chiar este femeie? Înclin să mă îndoiesc de asta.” În 1847 relaţia lor s-a terminat brusc şi scandalos, probabil Sand ajungând la saturaţie din cauza geloziei lui Chopin, dar şi a bolii care îl măcina în ultimii ani.

În 17 octombrie 1849, la Paris, tuberculoza l-a răpus până la urmă, îngrijit fiind până în ultima clipă de sora sa Ludwika. Sicriul i-a fost presărat cu acel pumn de pământ polonez pe care l-a păstrat cu o enormă dragoste de ţară.

Chopin a compus în general pentru pian şi instrumente solo; a inventat forme muzicale precum balada instrumentală şi a contribuit la dezvoltarea unor genuri muzicale precum piano sonata, mazurka, waltz, nocturne, polonaise, étude, impromptu şi prélude.
Peste 230 de lucrări au supravieţuit ultimilor 200 de ani, unele dintre ele pierzându-se din păcate în copilăria sa.
Nu a pus niciodată titluri pieselor sale, ele fiind diferenţiate doar prin genul muzical şi numere reprezentative, lăsând astfel audienţa neinfluenţată, capabilă să interpreteze în manieră proprie ceea ce ascultă.

În amintirea compozitorului se organizează din 5 în 5 ani la Varşovia Concursul Internaţional de Pian Chopin. De asemenea, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea sa, vor fi organizate diverse evenimente sub patronajul unor Comitete de Onoare din ţări de pe toate continentele, printre care şi România şi Republica Moldova.


Poate vreţi să ascultaţi puţin Chopin: