Păreri după concertul trupei Trebunie Tutki de la Bucureşti

Iată că am fost şi la concertul trupei munteneşti poloneze Trebunie Tutki, aşa cum vă anunţam într-un articol puţin mai vechi.
Deşi în mod normal se intra pe bază de invitaţii, am găsit totuşi bunăvoinţă din partea Centrului de Artă Tinerimea Română care ne-a deschis uşile şi ne-a zorit “acum, acum” în sală.
Atât eu cât şi colega de la cursul de poloneză care m-a însoţit ne aflăm cam la acelaşi nivel de cunoaştere a acestei frumoase limbi. Astfel, e uşor de imaginat cum ne-am chiţăit pe tot parcursul concertului la fiecare cuvânt recunoscut :)

În deschidere, o reprezentantă a Institutului Cultural Polonez, într-o română perfectă, ne-a prezentat trupa, spunând în încheiere că membrii acesteia au vrut ca noi să ştim de originile muntenilor polonezi care se leagă de cele al muntenilor din România, şi astfel să nu fim uimiţi dacă vom recunoaşte elemente comune. Această precizare nu m-a surprins deloc, ci chiar m-a bucurat nespus să primesc o confirmare şi din partea lor pentru ceea ce ştiam deja din diferite surse.
Înaintea fiecărui colind, Krzysztof Trebunia, liderul trupei, rostea scurte prezentări într-o engleză hazlie, urmate de descrieri mai ample în poloneză, desigur, mai ales pentru numeroşii polonezi care ne erau alături în sală.
Am văzut în acest concert costume tradiţionale munteneşti, diferite instrumente muzicale, tatăl dansându-şi fiica, o scenetă din Bethleem foarte artistic reprodusă şi o familie frumoasă cu o pasiune nemărginită pentru tradiţii şi muzică.

Mi-a fost greu să mă desprind de ei la final, dându-mi seama că mă binedispuseseră după o zi lungă la birou. Româna pe care s-au străduit să o rostească de câteva ori a fost chiar plăcută. Singurul lucru ce mi-a afectat puţin bucuria a fost memoria mea scurtă în urma căreia am uitat să iau aparatul foto de acasă, mulţumindu-mă în lipsă de altceva cu fenomenalul telefon cu cameră de 2 Mpx! Fotograful a fost perfect, doar luminile şi locaţia nu au fost prielnice, pe cuvânt :)