Şi odată ajunşi în această situaţie, uneori se poate întâmpla să primiţi nişte Krupnik (krupnikas în lituaniană), adică votcă dulce sau lichior din miere. Atunci sunteţi nişte fericiţi, pentru că o veţi întâlni (de obicei) numai în Polonia şi Lituania.
Se spune că acest lichior a fost creat prin secolul XVI de către călugării benedicţi la mănăstirea din Niaśviž (astăzi pe teritoriul Belarusului), fondată de Mikołaj Krzysztof "Sierotka" Radziwiłł.
A devenit destul de rapid preferatul şleahtei poloneze şi lituaniene (şleahta sau szlachta era pe timpuri un corp de armata format din nobili).
Krupnik este o rudă îndepărtată a băuturii slave Medovukha, similară miedului (o băutură spirtoasă obţinută prin fermentaţie de drojdie, la care se adaugă apă şi miere).
Versiunea comercială conţine 40- 50% alcool, dar cea tradiţională foloseşte ca bază până la 80- 100% alcool din grâu. Mierea (uneori mierea de trifoi), este principalul îndulcitor al lichiorului, la care se pot adăuga până la 50 de ierburi.
Lichiorul Krupnik se poate servi atât cald, cât şi rece, unii polonezi fabricându-l acasă, aşa cum şi noi ne pricepem să facem ţuică. Se spune că cel de casă este mult mai gustos decât cel cumpărat din comerţ, desigur.
Eu vă spun doar atât: este delicios, doar că fiind atât de dulce, devine greţos dacă este băut în cantităţi prea mari.
Şi mare atenţie în restaurante: doar simpla comandă "Krupnik, proszę (vă rog)" poate duce la primirea pe masă a unei supe făcute din orz, care este, credeţi-mă, destul de neplăcută. Mai bine ziceţi "honey vodka" sau "krupnik vodka" şi toată lumea va înţelege.
Pentru cei care vor un suvenir pentru acasă, Krupnik este disponibil în varianta de 500 ml şi 750 ml, cam la 25, respectiv 35 de zloţi (un zlot e cam cât un leu de-al nostru).
Chestia asta suna destul de bine :P
RăspundețiȘtergere