Ce am aflat între timp despre Polonia

Nu vă pot lăsa părerea formată despre mine din articolul anterior :D
Aşadar, să ştiţi că mi-am deschis urechile şi mi-am încins degetele căutând pe Google şi iată câteva din lucrurile pe care le-am aflat în ultima vreme:

- Polonia are mai bine de 38 de milioane de locuitori şi se învecinează cu Germania, Lituania, Belarus, Ucraina, Slovacia şi Cehia. Plus o deschidere foarte mare în nord către Marea Baltică.
- În Polonia se vorbeşte cea mai grea limbă slavică şi una dintre cele mai grele limbi din lume din cauza predominanţei consonantice, diacriticelor proprii, grupurilor de sunete, numeroaselor reguli şi gramaticii complexe (ex: în limba poloneză există 5 genuri şi 7 cazuri).
- La începutul celui de-al doilea război mondial, mai exact în anul 1939 când România era încă în neutralitate, Polonia, fiind atacată extrem de grav de către Germania, a trimis către ţara noastră membri ai guvernului, militari şi simpli cetăţeni (aproximativ 50.000) însoţiţi de tezaurul lor. După război, le-au fost restituite în totalitate bunurile. Acesta este unul dintre memorabilele momente din relaţiile româno-polone de-a lungul istoriei.
- Frederic Chopin era polonez, astfel, pronunţia corectă a numelui ar fi Hopin, cu accent pe o. Polonezii însă folosesc şi ei pronunţia franceză, o enigmă pentru mine, poate aflu mai târziu de ce...
- Polonezul Nicolaus Copernic a fost autorul unanim recunoscut al teoriei heliocentrice, cea care afirma că Soarele este centrul sistemului nostru solar, şi nu Pământul, aşa cum se credea în trecut.
- În Polonia este cel mai mare muzeu de chihlimbar (sau ambră, din arabescul "anbar" care înseamnă auriu). Ambra din Polonia poate fi găsită în zona Mării Baltice; apele au acoperit acum mai bine de 50 de milioane de ani copaci cu clei în interiorul căruia se pot zări şi acum în condiţii perfecte de conservare insecte sau plante. Chihlimbarul poate fi găsit şi în România, în zona montană, neavând însă o asemenea vechime şi nici nuanţa aurie atât de celebră în întreaga lume.
- În această ţară se bea într-adevăr foarte multă votcă, indiferent de sex sau vârstă. Eu personal am vazut şi încercat cel puţin 3 feluri de votcă, ele fiind însă mult mai multe (votcă cu miere, votcă cu aur, votcă din secară). Originea votcii în lume vine din zonele cerealiere din Polonia, Belarus, Ucraina şi Rusia, fiind menţionată pentru prima dată în secolul XIV.

Mă opresc aici, nu pentru că aş fi epuizat cunoştinţele acumulate, ci pentru că celelalte sunt atât de spectaculoase încât prefer să le dedic mai mult spaţiu în articole viitoare. Revin.