Exemplu de reconstrucţie

Acum câteva săptămâni am urmărit un film de Roman Polanski, numit The Pianist (Pianistul). Deşi filmul a apărut în anul 2002, am evitat încă de la început să îl urmăresc ştiind că este despre al doilea război mondial. Văzusem deja câteva filme din genul acesta, iar la Lista lui Schindler (1993) chiar plânsesem copilăreşte.

Aşa cum probabil ştiţi, al doilea război mondial a început în Polonia, în urma invaziei germane de pe trei fronturi. Ţara era aşadar condamnată să se aplece în faţa acelei hidoase puteri.

Mai trist însă decât invadarea propriei vieţi a fost umilinţa la care a fost supusă şi de către germani, şi de către ruşi, la încheierea războiului. Din porniri inumane, invadatorii au ţinut neapărat să dărâme fiecare clădire în parte ce le-a ieşit în cale. Astfel au fost distruse toate marile oraşe, în frunte cu capitala Varşovia.

După ce am vizitat Polonia şi în special Varşovia şi Gdansk (oraşul unde a început efectiv atacul nemţesc) am înţeles că aceşti oameni sunt nişte eroi, cu toţii. Au reconstruit fiecare clădire în parte, cu o dragoste care se vede până în cel mai fin detaliu. Centrele vechi ale oraşelor sunt de fapt noi, dar totuşi vechi. Confuz şi amuzant poate pentru un turist, dar cât se poate de real pentru polonezi.

Pianistul lui Polanski este remarcabil tocmai prin fidelitatea reproducerii detaliilor unei capitale arsă şi sfărâmată, unei capitale fantomă ticsită de uniforme şi morţi răsfiraţi peste tot.

Îmi întăresc respectul pe care îl port acestui popor aducând o ultimă precizare: în al doilea război mondial au murit peste 60 de milioane de oameni. Polonia a pierdut aproape 6 milioane de civili şi militari. Numărul este furnizat de către Institutul Amintirii Naţionale (Institute of National Remembrance). Asta înseamnă, cu aproximaţie, că unul din şase polonezi a murit între 1939 şi 1945.

Iată în aceste poze ce frumos a evoluat Varşovia, mândrindu-se în prezent atât cu Centrul Vechi cât şi cu Centrul Modern. Ultima poză reprezintă un monument din Gdansk ridicat exact în locul în care a început atacul german. Contrar petei definitive din istoria umanităţii, acest loc radiază linişte într-o mare de flori şi de oameni împăcaţi.