7 ian. 2010

Cum a iubit Chopin pianul




UNESCO a stabilit ca 2010 să fie "Anul Fryderyk Chopin" cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea compozitorului.
Cum puţini ştiu, Chopin era polonez. Mai exact pe jumătate.
Cunoscut în întreaga lume drept Frédéric François Chopin, având totuşi numele real Fryderyk Franciszek Chopin, acesta s-a născut pe 1 martie 1810 în zona Varşoviei dintr-o mamă poloneză (Justyna) şi un tată francez expatriat (Mikołaj, nume polonez despre care nu ştiu încă de unde provine).

Întreaga familie a lui Chopin a avut înclinaţii artistice: tatăl său cânta la flaut şi vioară, iar mama la pian, aceasta acordând de altfel lecţii de pian în internatul elitist pe care îl aveau, cele 3 surori ale sale cântând şi ele adesea la pian.
La vârsta de numai 6 ani, Chopin avea tendinţa de a reproduce şi de a compune muzică. A primit primele lecţii de pian nu de la mama sa ci de la sora mai mare Ludwika. Micul Chopin (Szopenek în alint polonez) a început să susţină concerte la vârsta de 7 ani, fiind asemuit de multe ori în geniu cu Mozart şi Beethoven.
La aceeaşi vârstă, copilul minune a compus două ”polonaise” în timp de 3/4, care sunt dansuri lente, adesea auzite la carnavaluri. Şi în ziua de astăzi, polonaisele compuse de Chopin de-a lungul vremii sunt considerate cele mai bune din muzica clasică.

De la vârsta de 11 ani a învăţat componistica la Conservatorul din Varşovia. La vârsta de 15 ani i-a apărut Rondoul în do-minor opus 1 compus pentru pian. Aprofundarea studiilor a început un an mai târziu, în 1826, sub conducerea profesorului J. Elsner. În acest timp - ca de altfel pe tot parcursul vieţii sale - a fost un participant pasionat la serate muzicale, concerte şi spectacole de operă. Varşovia nu era însă un centru muzical european important. În scurt timp Chopin a simţit nevoia să plece în străinătate pentru a îmbogăţi şi aprofunda aptitudinile sale muzicale.

Când avea 20 de ani, şi-a luat rămas bun de la Varşovia şi parcă simţind că nu se va mai întoarce niciodată acolo, a luat cu el un pumn de pământ natal într-un vas de argint. Ajuns la Viena a susţinut numai două concerte deşi a stat 8 luni în acest oraş. În 1831 a ajuns la Paris, aşteptat fiind tot pentru reprezentaţii la pian. Din cauza unor evenimente politice ale vremii (răscoala poloneză fusese reprimată într-un mod sângeros de către ruşi), a fost forţat să se stabilească în Franţa, ceea ce nu i-a fost prea greu, având o bază lingvistică foarte bine întreţinută din familie şi din lecţiile de franceză pe care le-a luat în copilărie. A reuşit să se integreze în lumea artistică pariziană, mai întâi luând lecţii de pian de la renumitul profesor german Friedrich Kalkbrenner, susţinând mai apoi el însuşi lecţii de pian şi diverse concerte în saloane şi alte locuri aristocrate. Şi schimbarea numelui în Frédéric François Chopin l-a ajutat într-o oarecare măsură să fie parte din mediul francez în care ajunsese, dar în care nu se simţea bine, gândul lui fiind tot timpul la soarta polonezilor de după răscoală.

În anii 1835-1836 starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit atât de rău încât chiar s-a zvonit în Varşovia că a murit de tuberculoză, el reuşind totuşi să îşi revină în urma unor tratamente în staţiunea cehă Carlsbad.

Între 1837 şi 1847 Chopin a trăit o relaţie tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). A cunoscut-o în 1836 la o petrecere organizată de un prieten comun. La început, Chopin nu a fost deloc atras de scriitoare, chiar declarându-i prietenului său Ferdinand Hiller: ”Ce femeie respingătoare este Sand! Dar chiar este femeie? Înclin să mă îndoiesc de asta.” În 1847 relaţia lor s-a terminat brusc şi scandalos, probabil Sand ajungând la saturaţie din cauza geloziei lui Chopin, dar şi a bolii care îl măcina în ultimii ani.

În 17 octombrie 1849, la Paris, tuberculoza l-a răpus până la urmă, îngrijit fiind până în ultima clipă de sora sa Ludwika. Sicriul i-a fost presărat cu acel pumn de pământ polonez pe care l-a păstrat cu o enormă dragoste de ţară.

Chopin a compus în general pentru pian şi instrumente solo; a inventat forme muzicale precum balada instrumentală şi a contribuit la dezvoltarea unor genuri muzicale precum piano sonata, mazurka, waltz, nocturne, polonaise, étude, impromptu şi prélude.
Peste 230 de lucrări au supravieţuit ultimilor 200 de ani, unele dintre ele pierzându-se din păcate în copilăria sa.
Nu a pus niciodată titluri pieselor sale, ele fiind diferenţiate doar prin genul muzical şi numere reprezentative, lăsând astfel audienţa neinfluenţată, capabilă să interpreteze în manieră proprie ceea ce ascultă.

În amintirea compozitorului se organizează din 5 în 5 ani la Varşovia Concursul Internaţional de Pian Chopin. De asemenea, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea sa, vor fi organizate diverse evenimente sub patronajul unor Comitete de Onoare din ţări de pe toate continentele, printre care şi România şi Republica Moldova.


Poate vreţi să ascultaţi puţin Chopin:






4 comentarii:

  1. Offtopic:
    Iti predau o leapsa numita "Daca as fi fost" as fi bucuros sa o preiei :P
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru postare. Mă pregătesc să ascult.

    P.S. Cred că în blogspot se poate pune youtube destul de simplu. Mie-mi iese.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Cartim: binee, fie, ma bag in joc, dar sa fie prima si ultima leapsa ca ma oftic repede :D

    @ Calin: inseamna ca mai am de invatat, caci pana acum n-am gasit optiunea asta... :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos articolul tau despre Chopin , se parcurge usor si se lasa citit.
    Din pacate Chopin nu s-a prea ingrijit de sanatatea sa asa cum ar fi trebuit , cred ca daca mai traia inca 10 ani ar fi avut multe despus in muzica.

    Laura , stiind ca ai simt artistic , de aceea ti-am predat aceea leapsa :P Cred ca o sa iasa ceva deosebit :P

    RăspundețiȘtergere