Floriile catolicilor, palmierii polonezilor

Anul acesta s-a întâmplat ca Paştele Catolic să fie în acelaşi timp cu cel Ortodox. Iar pentru că Floriile au loc întotdeauna cu exact o săptămână înainte, catolicii au participat şi ei astăzi la o zi asemănătoare cu a noastră.

Polonezii o sărbătoresc cu multă culoare şi veselie. Nu îi spun Florii, ci Duminica Palmierilor. După cum ştiţi, ziua aceasta sărbătoreşte intrarea lui Iisus călare pe un măgăruş în Ierusalim, moment în care oamenii l-au întâmpinat cu frunze de palmieri şi măslini.
De aici şi numele acestei duminici a palmierilor (Niedziela Palmowa), deşi i se mai zice şi „Duminica Patimilor Domnului” (Niedziela Męki Pańskiej) sau „Duminca Salciei” (Niedziela Wierzbowa).

Deosebit la această zi este că polonezii au transformat-o într-un fel de sorcovă a noastră. Împopoţonează crenguţe de mâţiţor şi salcie cu flori naturale şi artificiale, hârtie colorată, crenguţe de merişor, de toate, numai colorate să fie. Şi pe acestea ei le numesc palmieri (palmy). Probabil că nici poziţionarea climatică nu i-a ajutat prea mult să îşi dezvolte propriile plantaţii de palmieri, aşa că oamenii s-au descurcat cu ce au putut.
Se pare că sunt destul de uşor de confecţionat, căci până şi copiii se ocupă de asta (ce-i drept, cam cu ajutorul părinţilor), iar pentru acest act ei sunt răsplătiţi de către preot cu dulciuri.

Palmierii se găsesc la vânzare în aceste zile cam peste tot, gen sorcovele ori mărţişoarele noastre, în magazine, la tarabe ori chiar pe trotuare.
Referitor la salcie, cea pe care noi, ortodocşii, o punem deasupra intrării în casele noastre şi pe care o păstrăm sfinţită chiar şi un an de zile, pentru catolici reprezintă resurecţia şi imortalitatea sufletului.

Ceremonia porneşte pe străzi, precum a fost sărbătorită şi intrarea triumfătoare a lui Iisus în Ierusalim, convoiul de credincioşi şi de palmieri veseli oprindu-se în curtea bisericii.
Aici ajutoarele preotului, sau băieţii de altar cum li se mai spune, aduc şi adevărate frunze de palmier. Oamenii aşteaptă cuminţi să le fie stropiţi cu apă sfinţită copăceii, şi cei deghizaţi, şi cei adevăraţi. Aceştia sunt ridicaţi falnic de câteva ori în timpul slujbei, la îndrumarea preotului, iar la sfârşit toată lumea se întoarce mulţumită acasă cu aceste simboluri sfinţite, pe care le pun lângă icoane sau cruci, până în anul următor.
În unele case, palmierii stau chiar mai mult de un an, aşezaţi frumos într-o vază, de multe ori ca amintire a primelor realizări ale copiilor.