5 nov. 2009

Sobieski prin Moldova



Oare cine nu îşi aminteşte "Sobieski şi românii" de Costache Negruzzi din programa şcolară... Jan Sobieski a fost rege al Poloniei iar în anul 1691 (1686, varianta cea mai cunoscută), în dorinţa de a extinde cuceririle sale până la Marea Neagră, a ajuns şi în Moldova.
Episodul are ca sursă de inspiraţie cartea "Istoria Imperiului Otoman" de Dimitrie Cantemir.
Nu a fost niciodată contestat, însă, conform unui articol publicat pe lovendal.net, povestea se schimbă destul de mult. Păcat că a trebuit să citesc şi această versiune, îmi plăceau mai mult acei 19 plăieşi războinici care l-au scos din sărite pe marele Sobieski prin rezistenţa lor...

Redau mai jos un fragment din acest articol:

 "Şi iată ce s-a întâmplat!
Atacată cu „tunuri mici, căci cele mari n-au putut să le aducă atât de repede prin munţi”, pe „la jumătatea după-amiezii (14 oct. 1691) o grenadă de-a lor a căzut în cetate, a smuls mâna lui bulucbaşa (locotenent), şi-a ucis câţiva oameni; îndată s-au predat şi au dat drumul la ai noştri la cetăţuia (de lemn) şi la portiţa cetăţii, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotăra măria sa, regele, la a căror discreţie s-au predat. Au ucis câţiva oameni dintre ai noştri cu archebuzele cu cârlig şi cu puştile lor de mână, ienicereşti”. S-au predat „şase căpitani comandanţi sau bulucbaşi, unul dintre ei frumos, cu barbă, un număr de 12 archebuze cu cârlig şi 90 de puşti ienicereşti de mână”. Cazimir Sarnecki adăugă că „dacă s-ar fi apărat pe viaţă şi pe moarte, ar fi putut… rezista”.




„Vinovat” de acestă poveste este chiar Dimitrie Cantemir. De ce-a făcut-o? Probabil, pentru a-l ironiza, pe regele polon Sobieski, care venise sub pretextul eliberării Moldovei de sub turci, dar care în realitate voia ţara pentru Polonia. Uneori istoria se scrie şi aşa…" (Sursa: AICI)

În volumul "Fire de tort" din 1896, George Coşbuc îşi scria mica lui comedie despre trecerea lui Jan Sobieski prin Moldova. Comparativ cu proza dramatică a lui Negruzzi, Coşbuc râde de-a dreptul de leşi şi chiar şi înfrângerea din final ne face să ne mândrim de o asemenea ispravă.
Prefer să păstrez aceste amintiri şi nu să mă gândesc că moldovenii s-au omorât singuri, aşa cum scrie pe site-ul citat, oricât de real ar fi de fapt acest moment în istoria noastră.

Pentru cine nu a citit şi versiunea lui Coşbuc, pun un link către textul integral al poeziei şi vă sfătuiesc să o citiţi cu răbdare, umorul moldovenesc triumfă în final :)

http://ro.wikisource.org/wiki/Cetatea_Neam%C5%A3ului


6 comentarii:

  1. Istoria e uneori mai frumoasa a fi romantica, chiar daca nu este reala. Cat priveste anul 1691, cand ar fi avut loc acest "asediu", moldovenii lui Constantin Cantemir din acel an erau total diferiti fata de moldovenii viteji ai lui Stefan cel Mare din 1491; acestia din urma, in mod sigur si-ar fi sacrificat vietile in apararea cetatii. Dar uite ca lumea se mai schimba.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveti dreptate, am corectat deja, uneori graba chiar strica treaba :) Cat despre istorie, zau ca imi place mai mult varianta veche..

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie imi plac uneori versiunile vechi, dar totusi prefer sa stiu si adevarul. Asta nu inseamna, de exemplu, daca aflam despre un domnitor roman viteaz ca a fost homosexual, ca trebuie sa-i schimbam "legenda cea frumoasa". Cati francezi ar accepta ca faimoasa cadere a Bastiliei din 14 iulie 1789 a fost doar o masacarada?

    RăspundețiȘtergere
  4. La fel de multi cati cei care accepta si mascarada revolutiei noastre :) Acum sa nu insistam prea mult asupra acestei teme, intr-adevar adevarul trebuie sa iasa intotdeauna la iveala, oricat de neplacut este. De aceea si articolul d-voastra isi are rostul, ca si al meu. Istoria este scrisa intai de oameni si apoi de fapte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Apropo...poti sa ma urmaresti in continuare pe site; in curand am sa scriu cate ceva interesant si inedit si despre celebrul scriitor Sienkiewicz.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa voi face, va multumesc pentru pont!

    RăspundețiȘtergere